N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi...
Krontzo
(Radu Gyr)
"N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi,
Surâd numai acei care suspină,
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
De n-ai fi plâns n-ai duce-n ochi lumină.
Şi dacă singur rana nu-ţi legai
Cu mâna ta, n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după un colţ de rai
De n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalţi de jos până nu cazi
Cu fruntea-n pulberea amară
Şi de re-nvii în cântecul de azi
E c-ai murit în plânsetul de-aseară."
Comments
...
ce părere aveţi?
este din seria "Umbra mea... măştile mele", nu-i aşa?
🙂
este un ... uitat cu reuşite superbe.
O multime de idei adevarate...minunat exprimate :- )
>😃
Trebuie luat in ghilimele fiecare rand aparte - vom avea un sumar de idei si expresii profunde
\o/
Welcome back sweety (scrie mai des, nu din zece in zece zile)
😃
loool, bro' 🙂 ... "ma reinventez" in perioada asta 😛 e greu sa scriu ceva autentic ori sa gasesc ceva care sa ma reprezinte ... 🙂
dar am rabdare cu mine 😃
hugs de incurajare 🙂
poetul suferintei si cel ce l-a adus pe Isus in celula. mintea i-a ramas limpede, chiar si dupa atatea incercari.
cati n-au fost striviti de sistemul comunist....
si mintea ... si sufletul ...
Krontzisor...
• ´ ´ ¯ ) ♪ ♫ ♥
radu gyr asta pesemne ca a avut un suflet foarte chinuit!
Cu siguranţă a avut un suflet chinuit, doară ştii ce viaţă a avut!,
Ce era sa-mi scape...
Asadar numai un om care a suferit stie sa ii ajute pe alti suferinzi...
O alta lectie de viata.🙂
Stiam poezia, frumoasa! 🙂
"Numai mieii prin pustiu,
Pasc din trupul, câteodată,
Cine știe-al cărui fiu,
Cine știe-al cărui tata."
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=0rvZL_uGKGI
Poezia de detenție este ... hmmmm ... nu-mi găsesc cuvintele ....
"Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba."
Pestii astia ...
Tot din Radu Gyr mă impresionează versurile astea:
"Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost când am plecat.
Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.
Ne vom întoarce într-o zi…
Si cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom intra încet în ei.
Ne vom întoarce ca un fum,
Uşori, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni."
Poezia este mai lungă, o găsiţi pe internet!
\o/