De ce refuz sa iau bani de la stat (chiar daca mi se cuvin)

Day 4,258, 03:49 • Published in Romania Croatia • by Ion Vlahu

Articol cu gandul la Alina V


Context:
Aveam impresia ca am incheiat socotelile cu jocul asta de vreo 4 ani. Dadeam train cand imi aduceam aminte dar o faceam mai degraba din reflex decat din disponibilitatea de a-i mai dedica timp.

Pana-n noiembrie, cand m-au scos un pic din vizuina BF si evenimentele din perioada aia si a Craciunului. Si am luat-o, usor, usor, de la capat. Strenghtul relativ ok, dar ramasesem Titan**, ceea ce era relativ bine in 2014 dar jenant acum. Am cumparat toate pack-urile disponibile si m-am apucat de treaba. Am reusit luna trecuta sa ajung legenda, desi nu-i usor sa cresti prea repede cu hit de 300k. Whatever, trebuia inceput de undeva.

Exista un program guvernamental care ofera niste CC in cazul in care ajungi legenda in anumiti parametri – pe care i-am atins – si am stat serios sa ma gandesc daca sa aplic. Am renuntat si-am trecut mai departe.

Dupa ce m-a lasat o saptamana, vazand ca nu fac nimic in sensul asta – mi-a scris Alina sa mi aminteasca de program si m-a somat sa ma inscriu in el. De acolo a plecat o discutie care, cu pauze lungi, mai dureaza si astazi. Suntem pe pozitii divergente si am decis sa scriu articolul asta pentru a elabora mai pe larg pozitia mea, pentru ca mi se pare relevanta pentru e-societatea noastra actuala.

Explicatia:
Am refuzat sa primesc orice ban de la stat pentru ca tin la reputatia mea. Nu vreau sa ofer niciun fel de fals argument nimanui pentru a mi-o pata. Joc de aproape zece ani si intotdeauna contul asta s-a pozitionat exclusiv principial – fara parti pris-uri de grup sau interese pecuniare. Nu am administrat clone, nu am folosit exploit-uri, nu am folosit niciun mecanism ilegal sau imoral pentru a-mi construi o identitate virtuala cu mai multa autoritate.

De aceea n-o sa ma gasiti pe nicio lista de decont. Nu pentru ca ar fi ceva in neregula cu asta. Ci pentru ca dupa ani de zile in care niste indivizi urla ca “se fura, se fura, se fura”, oamenii decenti risca sa ajunga la concluzia ca “adevarul e la mijloc”, “o fi nebun zmeu, dar si astia fura de ani de zile”, “uite-i, conduc numai ei, e clar ca vor doar sa fure”.

O minciuna repetata ani de zile are talentul de a crea ambiguitate morala, de a pune sub semnul echivocului oameni care-si toaca nervii si banii personali de ani de zile.

Cativa indivizi complet amorali, probabil inadaptati social, au construit indirect, in timp, un “smearing mechanism” care – alaturi de alte cauze – au pulverizat societatea.

Orice soldat stie ca mecanismul de joc actual este urmatorul: pack-uri – gold farming – damage output mare in luptele care conteaza. Cu cat mai mult timp si bani consumati in joc, cu atat mai mare damage output-ul. E normal ca oamenii astia care dedica timp si bani jocului sa se agrege in mod natural, sa se consulte, sa conlucreze si sa se ajute reciproc.

Dar aplicand un rationament teleologic, tocmai investitia de timp si bani in joc se intoarce impotriva lor prin urmatorul mecanism: “De ce stati voi pe grupuri, numai jucatori mari, care consuma multe resurse? De ce nu sunt acolo jucatorii mici?”. Usor, usor, se induce ideea ca cei mari sunt mari pentru ca formeaza o cabala care capuseaza resursele si ca intre jucatorii mari si cei mici este un joc de suma nula. Cei mici sunt mici pentru ca nu sunt lasati de cei mari. Argument lansat de oameni care joaca de 7, 8 ani, nu cumpara pack-uri, sunt asociali si nu se vad niciodata pe campul de lupta.

Acest tip de argumentatie nu numai ca pulverizeaza comunitatea dar scarbeste si cetatenii fara afiliere care ar mai juca, dar de ce sa o faca cand sunt tarati prin noroi daca apar prin vreun document BNR.

Toate grupurile totalitare care au incercat sa pulverizeze societatea civila si comunitatea politica in ultima suta de ani a facut acelasi lucru. A compromis cu agresivitate pe oricine se opunea, folosind in special argumente privind lipsa de inocenta a victimei in plan privat, transferandu-le in spatial public.

“Orice minciuna repetata de suficiente ori devine adevar”.

Concluzia:
Alina zice sa refuzam acest mecanism, sa-l ignoram. Sa nu ne ingrijoram ca putem fi jigniti si sa mergem mai departe. Evident, e o optiune fireasca. Si cu toate astea, atmosfera asta irespirabila a gonit si goneste multi jucatori.

Si, daca va intrebati, intr-un final, de ce nu iau bani de la stat atunci cand mi se cuvin, va raspund ca astfel pot scrie articolul asta, fara sa se gaseasca niciun link de transfer, niciun capat de ata care schimonosit de sofisme sa ma poate compromite. Si am credibilitate in fata acelor oameni care au tendinta sa creada ca “toti sunt la fel”.