Join the new world

Capitolul I: Iarna Lupului Alb, de NoOnexRO
Capitolul II: Răzbunarea atrage după sine răzbunare, de Carolina Dodon
Capitolul III: Mârtanul, de Dragos1976

Pe poteca îngustă, plină de cioturi, razele Sfântului Glob se jucau alergându-se de o parte şi de alta, fără să ia în seamă trecătorii. Trilurile, la început sfioase, acum făceau să trepideze frunzele Mării de Copaci, denotând victoria luminii asupra întunericului a câta oară...
Adora nu prididea nici o fărâmă de energie, umblând repede, cu mişcări precise pe poteca întortocheată. Ştia drumul, mai fusese de atâtea ori printre miile de copaci, spre Bolta Rece, peştera unde se născuse. Amintirile îi erau şterse, doar pe piele mai simţea suflul cald, plin de dragoste maternă neţărmurită al Draug-Rogei. În nări în schimb, îi rămăsese mirosul puternic, de esenţă de stejar, al tatălui ei, GeRul, care o ocrotise din prima iarnă, acea blestemată iarnă, în care o parte din ea murise...
Gândurile care îi umbriseră fruntea se spulberară odată cu ieşirea de pe potecă. După două zade înzorzonate cu licheni, se ivi luminişul. Mirosurile se înmulţiră exponenţial, dându-i semnale tulburătoare. Simţi, înainte de-al fi văzut, pe Vifor în agonie, luptându-se cu îngerii lui care vroiau să-l ia pe tărâmurile Elysiumului, pe câmpurile veşnic verzi.
Apoi simţurile îi fură inundate de apropierea fiinţei iubite. Vlah se zbătea între viaţă şi moarte, luptând cu demonii fierbinţi ce-i încleştau gura, cu gheizerele sângerânde ce-i împrospătau culorile vii pe piept, pe faţă, pe mâini...

*

Coborâşul pe costişă era dificil, dar picioarele-i mergeau singure, ştiind dinainte fiecare pas. Băutura îi dispăruse din cap odată cu declicul ce îl stârnise de la început. Ieşise din bodegă ca ars, printre sudalmele sătenilor abţiguiţi, se urcase ca o nălucă pe Val-Vârtej şi-l alergase până căzuse într-o râpă, plin de spume şi cu răsuflarea tăiată.
Acum mergea cu pasul sigur, ocolind din reflex capcanele perfide din văioage, scurtând cât putea drumul. Toată fiinţa îl ducea către luminiş, locul de la capătul Hăului Negru unde se întâmplase totul...

*

Ghergana îl mirosi încă o dată pe voinicul căzut într-o baltă de sânge. Foamea i se spulberă instant, lucru care nu i se mai întâmplase niciodată. Toate instinctele ei îi explodară şi-i transmiteau alerte succesive care o puneau în gardă, la fel ca în noaptea când se revoltase împotriva lui Alfa. Era până la urmă, fiica Draug-Rogei şi asta se văzuse când amândoi scăpară ca printr-o minune doar cu câteva răni din acea confruntare...

*

GeRul se prăvăli dintr-o săritură peste ultimele buturugi, şi dând la o parte desişul intră în poiană...

Adora sări încordată la maxim în mijlocul luminii, hotărâtă să nu dea un pas înapoi. Din gestul brusc, în urma ei căzu şi se sfărâmă de-o piatră, obiectul ce-l luase în ultima clipă din casă, rujul roşu-aprins...

Lângă trupul cald, puternic al lui Vlah stătea, cu colţii de un alb-orbitor la iveală şi cu cicatricea deasupra ochiului stâng vineţie şi proeminentă, Ghergana, sora ei vitregă...

Când...

Leapşa merge către: Sir Gogu

Capitolul V: Somn, de Sir Gogu
Capitolul VI: Visul, de MDreams
Capitolul VII: Experimentul, de Lady Indra
Capitolul VIII: Epifania, de Maniu
Capitolul IX: Dragobete, de ardei9
Capitolul X: Leacul, de ramona.alexandra.

Sfârşit.



Mentalist de Bucovina şi prietenii
Făurar, MMXIII