Dinou Duoliu...

Day 4,718, 10:33 Published in Romania Hungary by Hunkakaricum

Cuvintele sunt de prisos și nu pot cuprinde durerea pe care o simt. Sunt consternat!



S-a stins din viata un alt reputat jucator de Erepubik din cauza la covrig,

Orligarh

magnat al petrosinului si mare aventurier prin tzari ecsotiche,

si mare comandant de osti in cadrul : Vanatorii de Munte



Privind cu veselie cum soarele răsare,
Dând viaţă luminoasă cu-o caldă sărutare,
Privind cu jale lungă cum soarele apune...
Aşa şi el apus-a din zile mari şi bune!
Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară,
Ca pe un gol de munte o stâncă solitară,
Dincolo din morminte el trist acum priveşte
O tainică fantasmă ce-n zare s-adânceşte,
Fantasma drăgălaşă a verdei tinereţi
Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi,
Şi zice: "Timpul rece apasă-umărul meu
Şi cât m-afund în zile, tot simt că e mai greu!
O! lege-a nimicirii, o! lege nemiloasă!
Când, când s-a toci oare a vremii lungă coasă!"
Apoi el pleacă fruntea şi cade în visare,


Dar nu numai înțelept era, ci și foarte bun organizator. Aproape orice trebuia făcut, începea cu organizarea. Iar spiritul organizatoric l-a transmis și celorlalți. Mie, cu certitudine.



Iar grija față de subordonațide la UM-eu era o coordonată permanentă a activității sale. Pe vremea aceea, era la modă conceptul cu gospodăriile agro-zootehnice-aviatice cu roti ajutătoare.




Și-a pus propria pricepere în jocu aista, a angrenat și alți oameni pricepuți, inclusiv esoldați, astfel că aveam o gospodărire de invidiat acoli la unitate.

Consecința era benefică pentru toată elumea, căci ceea ce se obținea intra în porțiile de mâncare Q1 si Q2 ale tuturor membrilor.




Adică și ale esoldaților, nu numai ale cadrelor ofiteresti.

Iar esoldații știau și ei și de aceea țineau la el.

Ne-am reîntâlnit după mulți ani,

Deși drumurile noastre s-au despărțit de multă vreme, de câte ori vorbeam nu puteam să mă adresez altfel decât cu formula „Domnule ecomandant”.



A fost întâiul meu comandant, instituțional vorbind, dar, mai mult decât atât, a fost comandantul meu real, cel care m-a pus în mișcare, care m-a ajutat când am avut nevoie și care mi-a trecut cu vederea obrăznicia juvenilă, aducându-mă, astfel, cu picioarele pe pământ.




Plantu sa il odihneasca tot timpul pe servere si inca oleacutza



Drum bun domnule comandant, acolo unde vă călătoriți acuma!