Câteva gânduri despre putere și dreptate, cu duhul blândeții

Day 4,276, 00:45 Published in Romania Croatia by Ion Vlahu

„I met a traveller from an antique land,
Who said—“Two vast and trunkless legs of stone
Stand in the desert. . . . Near them, on the sand,
Half sunk a shattered visage lies, whose frown,
And wrinkled lip, and sneer of cold command,
Tell that its sculptor well those passions read
Which yet survive, stamped on these lifeless things,
The hand that mocked them, and the heart that fed;
And on the pedestal, these words appear:
My name is Ozymandias, King of Kings;
Look on my Works, ye Mighty, and despair!
Nothing beside remains. Round the decay
Of that colossal Wreck, boundless and bare
The lone and level sands stretch far away.”


Înainte de toate, nu pot decât să mă bucur că oglinda pe care am pus-o în fața comunității contribuie, dacă nu la exorcizarea comportamentelor asociale, măcar la o încercare publică de justificare a lor. Trebuie punctat ca subconștient nimeni nu se inflamează pe o temă decât dacă simte că se află în disonanță cu un imperativ moral.
Întâi să rezolvăm cu forma. Observ o obsesie în multe medii pentru abordarea frontala, bruscă și brutală, care parcă ar aduce ceva suplimentar conversației în afară de justificarea unei escaladări verbale, menite să îngroape discuția sub un morman de sudălmi, tocmai bun de a mânji pe toți, în mod egal, cu căcat, ca să demonstrăm că suntem toți la fel.

Dar nu suntem toți la fel. Felul în care ne comportăm, în care ne adresăm, în care construim cutume sociale bazate pe principii și nu pe forță ne disting și ne separă. Morala este expresia unor procese endogene, este legată de reciprocitatea pe care membrii unei comunități de egali și-o datorează. E naiv să ne justificăm comportamentele față de comunitate prin comportamentul unor membri ai ei. E ca și cum eu l-as jigni pe X, pentru că pe mine m-a jignit Y. Comportamentul se construiește atât prin raportare la comunitate, cât și la individ. Dacă e justificată o reacție ostilă punctuală față de cineva care te jignește sau te nedreptățește, aceeași reacție nu se mai justifică dacă vizată este comunitatea pe de-a-ntregul.

Apoi, mai e o problemă de ipocrizie, deși ea se justifică ca debușeu pentru reconcilierea între acțiuni și justețea lor. Nu poți lua în serios un argument al celui puternic care își justifică etic drepturile tocmai prin puterea sa. Nicio teorie despre dreptate nu se mai fundamentează pe dreptul celui puternic de a avea privilegii în virtutea puterii sale. De la Ozymandias încoace.