Join the new world

Cuvant inainte:

____________________________________________________________________________________________________________________________

Stiu ca v-am spus ca o sa postez continuarea povestii precedente saptamanal, dar nu am reusit sa ma tin de promisiunea asta. Imi cer scuze fata de voi toti. Adevarul este ca desi am ideile bine conturate, inca nu am scrise decat trei capitole din acesta nuvela la care lucrez. Intrucat programul meu din viata de zi cu zi nu imi ofera linistea sa ma gandesc la acesta lucrare in mod constant, o sa mai dureze ceva pana o sa o pot termina. Am sa incerc sa postez o data la doua saptamani, duminica, cate un capitol. Sper sa ma intelegeti si sper sa va placa acest capitol II.
____________________________________________________________________________________________________________________________

~Pentru Lu~
____________________________________________________________________________________________________________________________

II.

Au trecut mai bine de trei luni si n-am mai auzit nimic de ea. Speram sa ma sune. In fiecare zi asteptam sa vad pe ecranul telefonului un numar necunoscut. Dar n-a fost sa fie. Usor, usor am inceput sa intru in ritualurile mele cotidiene, sa cunosc alte femei si sa le invit la mine acasa pentru a-mi consuma energiile animalice barbatesti. As fi vrut sa o caut eu, dar nu aveam de unde sa incep. Mai trecusem pe la metrou, unde ne intalnisem, dar n-am avut succes: doar fete triste si straine.

Intr-una din nopti, cand tipa pe care o invitasem se pregatea sa plece, imi spune brusc:

– Pari cam pus pe ganduri, babe... Ce e cu tine? Asa ai fost toata noaptea!
– Am multe pe cap la munca si... o dorinta care as vrea sa mi se implineasca...
– O dorinta? Pai de ce nu te duci maine, in Herastrau? E o batranica acolo care zice ca iti indeplineste dorinte.
– Maine? De ce tocmai maine?
– Ca sunt Sanzienele, prostulule. Hai ca trebuie sa plec, suni daca vrei sa ne mai vedem. Pa-pa!

N-am apucat sa-i raspund. Ramasesem fixat pe ce tocmai auzisem. “Sa fie adevarat ,oare?”. Chiar eu, dintre toti oamenii, sa cred in asa ceva? Un realist, un om care toata viata si-a dedicat-o stiintelor exacte. Un ateu convins. Cred, intr-adevar, in karma si intr-o forta cosmica mai puternica decat tot si toti , o forta care misca universul, care l-a creat si care il face sa se dezvolte in continuare. Dar atat. Implicarea acestei puteri in lumea noastra este vizibila doar prin intermediul fortelor fizice, interactiunilor chimice, exactitatilor matematice in toate cele create. Fara acestea, lumea noastra nu ar exista! Nu imi pot imagina cum era in epoca de piatra cand oamenii nu cunosteau aceste invataminte si, astfel, nu puteau sa le foloseasca. Eram, atunci, doar niste animale? Ramane un mister pentru mine cum am ajuns de la rangul de animal la cel de om. Omul, dupa mine, se deosebeste de animal doar printr-o singura chestie: avem constiinta de pozitia noastra in univers. Suntem constienti de sinele nostru, altfel spus. Si totusi... Sa imi las convingerile dizolvate in mistic? DA! Am sa o fac daca doar asa mai pot sa o mai intalnesc inca o data!

Ziua urmatoare am plecat in locul cu pricina. Am umblat in lung si in lat, dar fara succes. Am inceput sa cred ca totul se intamplase, de fapt, in mintea mea. Corpul meu era ravasit de dorinta asta incat a inceput sa imi provoace halucinatiile de care stia ca am nevoie. Fiindca eram relativ aproape de locul meu de munca, am decis sa las masina acolo si sa merg pe jos. Aveam nevoie de un moment cu mine insumi si plimbarile mereu ajutau. Mergand pe strazi laturalnice cu case vechi scorojite, am intalnit la colt de strada o batranica cu flori. Ma gandeam ca daca as fii avut pe cineva care sa ma astepte acasa, as avea de ce sa ma opresc ca sa cumpar flori. M-am gandit apoi la secretarea mea si la karma si ca poate daca fac un gest dragut reversul karmei o sa fie sa mi se indeplineasca dorinta.

M-am oprit, astfel, in dreptul ei si dupa ce am respirat adanc si mi-am prefacut un zambet pe fata am spus:
____________________________________________________________________________________________________________________________

Va urma...