O incercare de scriitura...
KRATOS THE GREAT.
Cuvant inainte:
____________________________________________________________________________________________________________________________
Scriu de ceva vreme, deja, dar niciodata serios sau cu scopul unui debut literar, ci doar pentru placerea-mi proprie. Dar sunt curios sa vad daca scrisul meu are un orice fel de impact asupra unui public mai larg. Asa ca indraznesc sa postez aici inceputul unei povestioare. Astept criticile in comentarii si, dupa cum v-am obisnuit, va rog nu ma injurati prea tare! Multumesc!
"Ai plans.
Si-o lacrim-a cazut din greseala
In cafea.
Acum s-a facut amara
Si n-o zic doar in doara
Chiar am gustat!"
--[Autorul]
~Pentru Lu~
I.
Ma intorceam de la serviciu, ca in fiecare zi de joi. Orasul clocotea cu oameni care se grabeau care-n-cotro. Lasasem masina intr-o parcare subterana si, contrar obiceiului meu zilnic, m-am intors cu metroul pentru ca fusese ziua directorului general si ne-a servit cu sampanie pe toti directorii de departamente.
Intru cu un mers calm si o atitudine superioara in inghesuiala clasei de mijloc care se impinge si se zbate incercand sa ajunga sau sa urce in metrou. Dar in timp ce coboram scarile, incercand sa evit cohorta de nervosi care tocmai ce pasisera pe peron si se indreptau spre iesire, simt cum sunt lovit,din spate, peste mana in care aveam servieta. Acesta ar fi cazut pe jos, insa aglomeratia prea mare face sa se loveasca de cineva si sa aterizeze, ca prin minune, in picioare, fara sa se desfaca. Primul gand mi-a fost sa ma orientez cine m-a lovit, dar am ales sa ma aplec repede, sa-mi iau servieta si sa-mi continui drumul linistit spre casa fara a ma lasa bulversat de acest mic incident. Dar chiar cand ajung pe peron (si ajung fix cand metroul pleaca, caracteristic mie) o domnisoara la vreo 20 de ani, imbracata intr-o rochie neagra, destul de scurta, lasandu-i superbele picioare putin bronzate la vedere, fara decolteu (desi avea ce arata), vine la mine. Ma privea cu niste ochi mari, albastrii sclipitori de frumosi (era bruneta!).
– Ma scuzati…eu v-am lovit mai devreme. N-a fost cu intentie, doar ma grabeam sa prind metroul. Trebuie sa ajung la o intalnire foarte importanta si deja am intarziat.
La varsta asta, cu un trecut amoros ca al meu, nu te mai macina nimic pe interior, esti ca un zeu, total impasibil la ce se intampla in jur si din locul tau din Olimp stai si judeci clar si obiectiv si rational si cantaresti bine toate gandurile pana sa le pui in cuvinte. Insa atunci aveam sa aflu ca pana si eu am o slabiciune: ochii aia mari si albastrii ce contrastau perfect cu tenul ei brunet si parul ei perfect drept, scos in “Alba ca Zapada”.
– Nici o problema, chiar imi pare rau ca universul a facut sa-ti stau in cale si ai pierdut metroul din cauza asta, am zis zambind. “De ce am spus asta?”
– Sunteti prea politicos, sa ma prezint: Sofia.
– Incantat, si nu e nevoie sa folosesti pronumele de politete cand vorbesti cu mine, ma face sa ma simt batran si, inca, nu sunt, din fericire.
Ultima replica a produs un suras pe fata ei, lasand sa se arate gropitele din obraji. Brusc, se uita direct in ochii mei si atunci, am simtit, dupa mult timp, cum o privire se poate materializa si desi e indreptata spre ochii tai, iti trece prin inima si esti constient cum iti bate in piept si pentru prima data in viata ta nu mai esti doar uman, muschii ti se blocheaza, privirea ta ramane ancoranta in culorile irisului ei iar orice alt fel de realitate nu mai exista. Unii ii zic “dragoste la prima vedere”, eu ii spun “reconectarea cu jumatatea ta androgina”. Nu stiu cat a trecut, o clipa sau o eternitate, un singur lucru am stiut sigur in momentul ala: ca vreau sa imbatranesc in privirea aia!
Am urcat amandoi in acelasi metrou, am mers tacuti statii intregi. Din cand in cand privire noastre se intalneau. Eu traiam doar pentru momentul acela. Nu mai ma uitasem, poate, niciodata asa la o femeie. Pe atunci le admiram doar formele, erau pentru mine doar placere organica si le alegeam doar pe cele care imi duceau nivelul hormonilor cat mai sus. Dar ea, era altfel. Ii analizam fiecare detaliu si eram, in acelasi timp, uluit de frumusetea lor si excitat de tot trupul ei, de atitunide, de cum statea jos in metrou. Cand am coborat m-am dus si i-am lasat cartea mea de vizita, cu scuza “lucrez in IT, poate o sa ai candva probleme cu PC-ul sau smartphone-ul tau”. A primit-o, mi-a zambit inca o data si mi-a multumit. Am coborat ravasit. Nu stiu cum am ajuns acasa.
Va urma...
Comments
Frumos... se observa abilitatea ta de a scrie... usurinta la citit, personal astept continuarea...
Multumesc!
Si un endorse binemeritat!
bre, sincer ma bucur ca ai trecut la astfel de povestiri, ca aia cu EDEN si Phoenix mi-a parut rau ca am deschis-o 😁))
congrats ! 🙂 si endorse de incurajare 🙂
Multumesc mult, am sa continui in aceasta maniera!
astept cu nerabdare continuarea 🙂
Multumesc 🙂 O sa urmeze 😃
Bravo
Multumesc mult!
frumos. chiar frumos. felicitări!
Iti multumesc mult!
Nice.
Multumesc!
bun articol
Merci mult 🙂
Frumos!
vot+sub+endorse
Multumesc, skom 😉
Congrats
Multumesc 🙂
Frumos! Pe cand continuarea?
Multumesc! Saptamana viitoare cel mai probabil 😃
bun articol
Multumesc din suflet!
o7
o7
o7
Ar fi dezamagitor sa nu fie hapy end.
Frumoasa poveste.
Multumesc 😃
o/
Bravo Frumos
o7
Multumesc! o7
Ficțiune sau memorie?
În oricare dintre variante, e bine. S-ar mai putea ”polișa” puțin pentru foarte bine.
Multumesc mult. Am sa incerc sa ma imbunatatesc 🙂
o(😑)o
poveste, poveste...
o/
Asteptam continuarea.
Ce poti sa mai spui dupa atatea elogii :}
Un sfat, totusi: calitatea textului creste exponential daca e si "curat" gramatical.
Ar fi pacat sa-l lasi asa, mai citeste-l o data si editeaza greselile pentru a ramane o scriere perfecta.
Spor bun!
Multumesc mult, ma ocup cat de curand!
Frumi.
o7
http://gph.is/RXeXmX
😁) 😛
frumos Rohirrim, astept si mai multe.
Multumesc mult!
...mai da sa-i gasesti si niste defect Sofiei ca prea e perfecta...
PS: tine-ma in lista cand publici continuarea...si cel putin aici pe erep. partile fa-le scurte ca asta ca altfel n-are lumea rabdare sa citeasca...
numai bine
🙂 cam arogant! Cateva remarci: directorul general da sampanie numai directorilor de departamente, crezi ca cei care circula cu metroul sunt o gloata disperata iar tu te crezi singurul om calm si superior, unbli cu o servieta tipica preceptorilor din anii 80 deci ai o etate importanta, ramai masca la vederea unei tinere mai mica decat tine cu 30 de ani . Deci ca director de departament n-ai o secretara, un pahar de sampanie te-a bulversat de tot, asteptam continuarea..
interesant, apreciabil debutul literar, dar mai trebuie "lucrat" talentul...
daca vrei sa scrii un roman, mai ai de facut inca vreo 3 pasi, iar daca vrei sa ai succes cu vreun roman sau scriere aparte, chiar daca n-ai fi tu eminescian, mai ai de facut inca vreo 5 pasi...
asta ca sa stii si sa te poti astepta mai usor la "criticile" literarilor de profesie a scriitorilor in cazul ca te vei decide sa scrii o carte.
Ai descris oarecum psihicul masculin, dar nu-l stii pe cel feminin. Finalul textului a ramas cu 2 posibile variante.
Eu aș trece direct la partea cu fumatul ....
Interesant... V+Sub. Sa vedem continuarea..
Mr. Perfect intalneste (la metrou) pe Miss Perfect... ar merge pentru un debut de nuvela SF, in genul celor scrise prin anii 70-80 in Almanahul Stiinta si Tehnica de generatia lui CTP si altii ca el cazuti in admiratia scolii sovietice reprezentata in principal de Asimov.
Daca ai vrut totusi sa scrii o nuvela romantica cred ca ar trebui sa retusezi un pic personajele (sa le faci mai "umane") si/sau schimbat cumva contextul. In aceasta varianta cred ca un happy-end ar fi de-a dreptul "boring"; poate te gandesti la un final tragic, sau tragi-comic (Mr Perfect e trezit la realitate) sau.... lasat "in coada de peste". Daca iti place genul si vrei sa te inspiri, iti sugerez sa (re)vezi filmul "Hanover Street" cu Harrison Ford si Leslie-Ann Down. Debuteaza cam la fel...
Cum spunea cineva mai sus, Mr. Perfect pare cam arogant in textul tau. Felul in care se autodescrie atrage foarte usor antipatia sau, in cel mai fericit caz, un zambet condescendent din partea cititorului.
Miss Perfect, caracterizata aici ca un manechin sau un top-model wannabe, de obicei nu (mai) circula cu metroul, mai ales daca "se grabeste la o intalnire importanta".
Sau poate e in vreo vreo banda de ciorditori de buzunare, cu rolul sa distraga atentia potentialelor victime.
De fapt asta ar fi cea mai plauzibila continuare a textului, mai ales daca tinem cont ca:
- Mr Prea Multumit de Sine Insusi, cu servieta lui directoriala, arata de la o posta ca un tip de la care se pot sustrage niste bani (sau poate un card ce urmeaza apoi sa fie rapid clonat si golit);
- din ce se vede prin media romaneasca, faza cu servieta doborata in aglomeratie e unul din "clasicele" hotilor de buzunare. La fel ca si trucul cu imbrancela zdravana urmata de scuze politicoase din partea hotului.
Oricum, felicitari pentru incercare, curaj si mult succes pe mai departe; e mare lucru sa incerci sa scrii texte intr-o vreme in care tot mai putini oameni vor (sau pot) sa faca asa ceva.
cred ca ti-ar place un michael houellebecq...o7 🙂