Exact pe 15 martie.. coincidenta ...oare?

Day 4,128, 07:07 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum

Mihălţule! Mihălţule! Botez de sânge! Cu mult sânge de duşman te voi răsplăti! De şapte ori au tras ucigaşii cu puştile asupra bieţilor români, neînarmaţi şi nevinovaţi. Optzeci de români au căzut la pământ din care cincizeci strigau că îi dor rănile, iar 30 erau morţi. Dar, afurisitele fiare în loc să deie cel mai mic ajutor celor nenorociţi, de ei, îşi luară puştile pe umeri şi se întorse înapoi la Aiud”. – Avram Iancu, 6 iulie 1848, la Bucium Abrud, in memoria romanilor ucisi in Masacrul de la Mihalţ, comandat de contele Mikloş Banffy..



Familia grofilor Banffy... De la omorurile odioase săvârșite în timpul revoluției de la 1848, la statutul de ”criminal de război” , în urma regimului hortyst instaurat în NV Transilvaniei( 1940-1944). De la Miklos Banffy, comitele secuilor din Transilvania, autor al ororilor de la Mihalț, la Daniel Banffy, ministrul Agriculturii în cadrul regimului horthyst, care s-a implicat direct în deposedările abuzive și atrocităților la adresa românilor din NV Ardealului.



Aici spunem cat e de misto si ce faina e atmosfera.. reconstruim castelul cu festivalul... suntem cool si Charles e un tip fain... distram la noi..



eUnguri aniversează Revoluția din 1848-1849 pe 15 martie, dată la care s-a consfințit și apariția parlamentului modern a eUngariei.
Început în Franța, valul revoluționar din 1848 s-a răspândit în aproape toată Europa, inclusiv în Imperiul Habsburgic. Revoluţia eUngara a început pe 15 martie 1848, cu evenimente sângeroase în ePesta şi eBuda.
Revoluţionarii au prezentat o proclamaţie citită în 15 martie 1848:


"Ce doreşte naţiunea maghiară. Să fie pace, libertate şi înţelegere la noi.

1. Dorim libertatea presei, desfiinţarea cenzurii in Erepublik

2. Guvern responsabil în e Buda-e Pesta

3. Adunare Naţională anuală la ePesta. Ca eBuda s-a umplut.

4. Egalitate în faţa legii în chestiunile civile şi religioase, ca deh ei vrea.



5. Gardă naţională, vedeti la voi ce facem apoi.

6. Plata dărilor de toţi deopotrivă, mai ales cei fara venituri.

7. Desfiinţarea iobăgiei maghiare.

8. Curtile Gojdu, pe baza "donatiei liber consimtita" .

9. Banca Naţionale.

10. Armata să depună jurământul pe Constituţie, militarii maghiari să nu fie duşi înafara ţării, militarii străini să părăsească ţara. Asta pana la eRusi

11. Deţinuţii politici de stat să fie eliberaţi de plata impozitului daca au peste 8 copii.

Din păcate, punctul 12 al programului prevedea uniunea Ardealului cu Ungaria, neţinându-se cont de voinţa românilor majoritari în Transilvania şi de aici a pornit dezastrul…

12.Uniunea Democrată Maghiară din România .



Demonstraţiile masive l-au forţat pe guvernatorul imperial să accepte toate cele cele 12 puncte ale actului revoluției. eRevoluționarii au preluat puterea, au înființat primul parlament modern maghiar și au format un Guvern condus de Lajos Batthyány ( A fost împușcat de un pluton de execuție la Pesta în 6 octombrie 1849, în aceeași zi cu cei 13 ofițeri revoluționari maghiari executați la Arad, adica Imperiu AustroUngar impusca eunguri si ei nu aveau nimic impotriva ) . Confruntată cu revoluția de la Viena, care a izbucnit pe 13 martie, monarhia Habsburgică a fost nevoită să accepte noul Guvern al eUngariei.



După înfrângerea revoluției austriece și înlocuirea împăratului Ferdinand I cu nepotul său, Franz Joseph (2 decembrie 184😎, monarhia Habsburgică s-a întors împotriva revoluției maghiare. Noul împărat a ordonat dizolvarea Guvernului de la eBudapesta.

Profitând de conflictele dintre maghiari și celelalte minorități din Imperiul Habsburgic, în special români, sârbi și croați, Viena a reușit să înfrângă Revoluția Maghiară (1849).

Ce înseamnă pentru românii transilvăneni ziua de 15 martie 1848?



Istoricul Vasile Lechințan din Cluj-Napoca: Înseamnă amintirea unei crunte perioade de teroare care a urmat, amintirea războiului civil şi a jertfelor numeroase în populaţia civilă românească: copii de vârste diferite, femei, bătrâni ucişi nevinovaţi, preoţi şi dascăli schingiuiţi, case si chiar sate întregi incendiate de către gardiştii secui şi maghiari, distrugerea prin incendiere a unei comori uriaşe a românilor, şi anume arhiva Episcopiei Ortodoxe de la Sibiu, amintirea ameninţărilor teroriste ale lui Kossuth adresate românilor care nu i se supun, într-un cuvânt amintirea terorismului maghiar de atunci. Cuvântul terorism este relevat de documentele de epocă, nu este o asociere hazardată de acum.



Şi abia astăzi ne dăm seama, concret, ce s-a-ntâmplat atunci, pentru că în anul trecut s-au publicat trei volume şi două studii importante pe tema victimelor româneşti de la 1848-1849, autori şi editori de documente fiind dr. Dumitru Suciu (cu o echipă) de la Cluj-Napoca, dr. Ana Hancu de la Târgu Mureş, Elena Mihu de la Târgu Mureş şi el adica dl. Vasile Lechinţan. Documentele sunt cutremurătoare şi iată că abia la 165 de ani de la dezastru sunt publicate şi urmează şi alte volume la care se lucrează în prezent. Trebuie să ştim exact ce s-a-ntâmplat atunci.



De aceea românii şi saşii sunt toleranţi în privinţa sărbătoririi de către maghiari a acestei zile de 15 martie, pornind de la partea luminoasă a evenimentului şi consider că şi maghiarii conştienţi îşi asumă cu responsabilitate şi demnitate trecutul istoric netrunchiat, pentru că jertfele pentru libertate umană de atunci să nu fi fost făcute în zadar.



„Ne provocaţi în numele naţiunii maghiare, să depunem armele, ba să le ridicăm împotriva tiranilor şi asupritorilor comuni. Crede-ne frate, că cu cea mai mare sfâşiere a inimei trebuie să mărturisim, că noi armele până acuma pe drept le-am întrebuinţat în contra apăsătorilor noştri, însă prin aceasta nu vrem a desonesta caracterul întregii naţiuni maghiare, nu, de aceasta ferească Dumnezeul popoarelor. Ci voim a vă trezi pe voi, şi a vă arăta, că între voi este vermele care vă roade rădăcina, şi vă sapă temeiul unui viitor, pe care vi-l puteţi promite etern. În senatul vostru s-a ivit pizma întrupată şi ca sicca clodiana, sub veşmânt îşi împrăştie veninul său, ca să nu vă puteţi câştiga simpatia unui popor, de la natură compact, spre a nu se putea nimici în moment, ba nici în timp, şi ca să nu vă puteţi însuşi sincera prietenie, a unui popor din secoli virtuos, după cum l-aţi putut vedea şi cu mână lipsită de arme şi după cum vi-l vor mai dovedi vouă timpurile cele critice, care vă ameninţă în viitor”, scria Avram Iancu.

După revoluţie începe prigoana autorităţilor austriece împotriva lui Iancu, care este urmărit pentru anchetă deşi luptase de partea austriecilor. În 15 decembrie1849 este chiar arestat în Hălmagiu, în zi de târg, dar este eliberat urgent datorită presiunii populaţiei româneşti aflate în comună şi care ameninţă cu masacrul garda austriacă.



În februarie 1850 Avram Iancu pleacă spre Viena pentru o audienţă la împăratul Francisc Iosef. Acesta îi primeşte pe români cu mare respect. Cu toate acestea, Avram Iancu a refuzat decoraţiile imperiale pe motiv că el a luptat pentru drepturile poporului român, nu pentru medalii şi nu acceptă să fie decorat. Câteva zile mai târziu este chemat la poliţia din Viena şi i se sugerează să primească medaliile imperiale. Refuzând din nou, Avram Iancu este expulzat din capitala austriacă.



La 12 aprilie 1852 a fost convocat oficial împreună cu Axente Sever şi Simion Balint pentru a i se înmâna de către guvernatorul Transilvaniei o recompensă bănească din partea împăratului Austriei pentru meritele avute în timpul revoluţiei paşoptiste. Cei trei au hotărât să contribuie cu toţii la înfiinţarea unei societăţi literare române, având ca scop cultivarea limbii române. În acest scop au depus un capital de 2.500 florini la casa de păstrare din Sibiu şi au însărcinat cinci români de vază cu înfiinţarea acestei societăţi culturale. Nu se ştie însă nimic despre ce s-a întâmplat în acest sens.


Aflându-se la Sibiu, guvernatorul Transilvaniei i-a oferit lui Avram Iancu un post la Viena, plătit cu 2.000 florini sau unul la Sibiu, plătit cu 1.600 florini. I s-a mai oferit o subvenţie lunară de cca 800-1.000 florini, dar pe toate Iancu le-a refuzat. Nu vroia nimic pentru el, dorea doar să se acorde românilor drepturile cerute şi promise de Curtea austriacă.


Avram Iancu se va întoarce acasă în mijlocul poporului său din munţi, între moţi unde va rămâne până la moartea sa. Ultima parte a vieţii şi-o va petrece într-o stare de depresie profundă, probabil dezamăgit de faptul că după atâtea lupte şi jertfe de sânge poporului său nu i s-a făcut dreptate de către împăratul pentru care luptase. Afirmaţiile că ar fi fost nebun sunt cu totul eronate, după cum arată cele mai recente cercetări



Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea în septembrie 1872. Doar o fotografie a rămas cunoscută de la înmormântarea „Crăişorului Munţilor”, într-o zi de doliu pentru românii din Transilvania.



15 minute pe 15 martie la ora 15.. sarbatorim ori ba?

Faceti-le jocul doar 15 minute.., 15 secunde... 15 oameni .. oricum au de castigat!



Erepublik jocule meu preferat..unde joc cu ungure si cu roman, cu cine trebuie... Jucati si la voi..