Analiza de politica externa (I)

Day 1,176, 16:40 • Published in Romania Portugal • by butnaru

Dupa o luna de diplomatie intensa, incerc astazi sa fac un rezumat al situatiei in care se afla in acest moment Romania din punctul de vedere al relatiilor externe. E o analiza inversata, de fapt: textul nu vizeaza direct Romania, ci tarile din jur - pentru ca din imaginea globala sa rezulte modul in care ne pozitionam in regiune si, eventual, calea pe care ar trebui s-o urmam.

As fi vrut ca acest articol sa apara abia peste o zi sau doua, pentru a-l putea face mai cuprinzator; propunerea legislativa de ieri referitoare la NE - care ne-a luat pe toti prin surprindere - m-a determinat sa-l public insa mai repede, limitandu-ma la a vorbi doar despre tarile vecine si despre cele trei aliante. Dar chiar si asa, pana la urma a iesit un text atat de mare incat ma vad nevoit sa-l impart in doua. Sorry for that.
Nu am pretentia ca e o analiza completa si infailibila, ci doar un “snapshot” trecut prin filtrul informatiilor acumulate in luna care a trecut.


Ungaria
Desi la inceputul lunii trecute avea o pozitie mult mai buna decat Romania, atragand alaturi de ea Polonia si Spania si mentinand relatii relativ bune cu o Rusie care traversa rapid Ucraina, vechiul nostru adversar nu a reusit sa exploateze acest avantaj - care, folosit inteligent, ar fi putut duce la izolarea Romaniei in interiorul unui zid de inamici si, in cele din urma, la stergerea ei de pe harta. Dimpotriva: a pierdut coloniile din Ucraina si, dupa ce a fost infranta in Northern Great Plain, a cheltuit sume importante pentru a pastra Northern Hungary si, mai apoi, Central Hungary.

Din punctul de vedere al posibilitatilor de iesire din granite, Ungaria este chiar mai izolata decat Romania: singura varianta practica ramane Europa Centrala. Aceasta lipsa de perspective, desi pune Romania intr-o pozitie de relativa superioritate, prezinta pentru noi dezavantajul ca obliga Ungaria sa-si concentreaze aproape toate resursele disponibile pe frontul sau vestic.
Eternul ping-pong fara tinta continua sa blocheze ambele tari, ii incurca pe aliati si ne impiedica sa ne orientam si catre alte obiective strategice. In prezent, in conditiile actualei structuri de aliante, castigarea razboiului (de oricare dintre parti) nu s-ar putea obtine decat, eventual, cu un efort financiar si logistic urias - nu neaparat imposibil de sustinut, dar foarte periculos din cauza efectelor imprevizibile asupra unei economii deja afectate de schimbari si - mai ales - de devalorizarea accentuata a monedei. Luptele costa gold, iar gold-ul a devenit mai scump.

Este evident ca acest conflict tine multa lume in joc, de ambele parti. Pe termen scurt, insa, o incetare a focului in conditiile actuale, cu Ungaria in interiorul propriilor granite, ar fi de folos Romaniei si i-ar da timpul necesar dobandirii unor resurse de care are nevoie si cautarii unui drum spre Asia.


Republica Moldova
Subiect sensibil pentru cei care isi doresc “alipirea” acestei tari la Romania, Republica Moldova s-a transformat intr-un potential focar de conflict la granita de est. Negocierile cu tari inamice (Ungaria), sprijinul primit din partea acestora in incercarile de eliberare a unor regiuni si declansarea RW-uri in momente critice ale razboiului romano-ungar au determinat, cum era si firesc, reactia Romaniei. Interventia, de cealalta parte, a Rusiei, a dus la instituirea unui “status quo” in care Chisinaul renunta la orice negocieri cu tari ostile Romaniei si isi amana revendicarile teritoriale pana in momentul in care Romania nu mai are de suferit din cauza drain damage-ului provocat de RW.

Dincolo de asta, in conditiile in care “unirea” (in adevaratul sens al cuvantului) este practic imposibila din cauza mecanicii jocului, politica interna a Republicii Moldova nu poate fi decat rezultatul alegerilor, in care cele doua parti isi vor disputa luna de luna conducerea tarii. Pe plan extern insa, Moldova trebuie sa ramana insa in continuare un aliat al Romaniei, orice deviere de la aceasta linie urmand sa fie sanctionata: Romania nu poate tolera la granita sa estica un aliat al Ungariei sau al altui inamic.


Rusia
Relatiile cu Moscova, desi au trecut printr-un moment dificil la inceputul mandatului (cand presedintele lor, care a marturisit ulterior ca isi dorea o alianta RUS-PL-HU indreptata impotriva Romaniei, a oferit polonezilor log-ul unei discutii), s-au imbunatatit ulterior, dupa ce Rusia a fost tratata ca un partener de rang secund de catre Ungaria - pentru care primeaza alianta cu Polonia, inamic traditional al Rusiei.
Discutiile cu Moscova s-au desfasurat cu relativa dificultate, atat din cauza unei particularitati a modului lor de a comunica (in principal pe Skype si foarte putin pe mIRC), cat si a faptului ca in Rusia exista mai multe centre de putere: pe langa presedinte si guvernul acestuia, o foarte puternica influenta asupra deciziilor este exercitata de Red Army.
Ultimatumul acordat Republicii Moldova dupa RW-ul deschis in Transnistria a provocat reactia conducerii armatei ruse si a avut ca efect initierea primelor discutii cu reprezentantii acesteia. Desi premisele nu pareau favorabile unei intelegeri (Red Army scrisese deja un proiect de declaratie in care Romania era calificata drept “tara inamica”, in timp ce Bucurestiul era pregatit sa stearga de pe harta Moldova si sa atace Rusia in coloniile din Ucraina), in cele din urma atmosfera s-a detensionat, ambele parti ajungand la concluzia ca este in interesul lor comun sa gaseasca solutii pentru un parteneriat.

Rusia se afla intr-un moment in care isi reevalueaza optiunile - avand avantajul ca se poate apropia de oricare dintre cele trei aliante. Faptul ca relatia cu Polonia este una traditional de adversitate reduce insa sansele intrarii in NWO - cu exceptia situatiei in care aparitia unui inamic puternic ar justifica o astfel de alianta. Ce mai probabila varianta pare aderarea la PANAM.
Dincolo de resentimentele care exista in interiorul celor doua comunitati, in momentul de fata Romania si Rusia au interese comune (pastrarea unui status quo in regiune), dusmani comuni (Polonia, Ungaria) si prieteni comuni (Bulgaria, China, USA, Brazilia), ceea ce face posibila (si de dorit) o dezvoltare a colaborarii in continuare. O actiune contrara acestei directii ar putea determina principalele tari PANAM sa-si schimbe atitudinea fata de Romania, evident insa ca fara sa duca si la o schimbare in sens pozitiv a atitudinii NWO; pentru Romania, acesta ar fi worst case scenario.


Ucraina
Incapabila sa-si apere singura teritoriul, tara va continua sa fie impartita intre vecinii mult mai puternici, atrasi de resursele sale. Rusia nu va renunta la cele trei provincii de care are nevoie, iar pentru celelalte isi doreste o solutie profitabila care nu ia in calcul dorintele ucrainienilor: conflictul dintre cele doua tari este profund si aparent imposibil de mediat.

Desi EDEN (Romania, in special) a ajutat luna trecuta Ucraina atat militar cat si diplomatic sa reapara si apoi sa ramana pe harta, in opinia publica din aceasta tara exista un sentiment de nemultumire fata de sprijinul oferit de alianta. Acest lucru, combinat cu presiunile facute de Polonia, ar putea duce in final la o indepartare a Kievului de EDEN si la o apropiere de NWO, desi este evident ca nu de soarta Ucrainei sunt interesate Varsovia si Budapesta, ci de transformarea acestei tari intr-un inamic al Romaniei, care sa-i ameninte frontiera nordica. Incercarea de eliberare cu ajutorul Ungariei, Poloniei si Serbiei a regiunilor ocupate in prezent de Rusia nu va face decat sa impinga Moscova si mai mult inspre EDEN/PANAM si sa grabeasca re-divizarea Ucrainei.


Serbia
Prinsa intr-un conflict etern cu vecinii croati, dupa modelul Ungaria - Romania, Serbia este “cheia” situatiei din Balcani si Europa Centrala. Desi interventia puternicei armate sarbe a fost de multe ori decisiva in luptele purtate de aliatii sai, reprezentantii acestei tari s-au dovedit mult mai putin agresivi in declaratii publice (cel putin fata de Romania), dand impresia ca lasa posibilitatea unei “neutralitati” sau chiar a unei schimbari de directie intr-un viitor oarecare. O astfel de evolutie ar reprezenta un dezastru pentru NWO, dar ea nu se poate realiza fara incheierea conflictului sarbo-croat (destul de improbabila in acest moment, dar in directia careia merita depuse eforturi, avand in vedere avantajele).
Ca o mentiune, relatiile pana acum foarte bune dintre Serbia si Rusia au inregistrat o degradare in ultima perioada.


Turcia
Extrem de vulnerabila din cauza numarului mare de granite (10) si a pozitiei geografice, tara a fost deja stearsa de pe harta si va continua sa fie amenintata de puterile europene care vor sa-si faca drum catre Asia.
Relativ izolata pe plan diplomatic, Turcia va fi nevoita sa accepte compromisuri teritoriale (fie si numai temporare) pentru a supravietui.


Ca o concluzie, in opinia mea Romania ar trebui sa-si propuna suspendarea razboiului de la frontiera vestica, transformarea Rusiei intr-un aliat, dobandirea unor regiuni cu resurse importante din Ucraina (fier, poate si salpetru) si traversarea Turciei spre Asia, unde sa obtina colonii pe care sa le poata pastra un timp indelungat. In paralel, ar putea fi incercata medierea unui eventual dialog sarbo-croat (fara ca prin asta sa fie lezate in vreun fel interesele aliatilor nostri de la Zagreb) pentru incheierea conflictului dnitre cele doua tari si scoaterea Serbiei din NWO.

Partea a doua a analizei va fi dedicata aliantelor.