A fi sau a nu fi civil?
Ion Anapoda
Prin foc, prin spăngi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete…
V. Alecsandri, Peneş Curcanul
Mi s-a spus de câteva ori că acest joc simulează viaţa reală. Şi tot de câteva ori mi s-a adus la cunoştinţă că oamenii au intrat aici pentru modulul militar. “Să-i batem pe unguri!” Că apoi unii s-au orientat spre politică, fiindcă le-a adus mai multă satisfacţie materială, sau spre economie şi politică, pentru a avea şi mai mare satisfacţie, cred că nu mai contează. Oricum, adevăratul motiv, cel care îi face şi acum să e-trăiască intens şi să pună mâna la propăşirea ţării, rămâne viaţa soldăţească.
Primul lucru pe care îl află un nou intrat în e-lume este că trebuie să se înroleze. Chiar dacă unii oficiali preferă să n-o spună direct, dând-o cotită (e de preferat, zic ei), până la urmă ideea tot aia e. Pentru că la prima ocazie noul venit va simţi pe propria piele de ce trebuie să facă ce spun ei şi nu altfel. De ce “e de preferat” să te înrolezi, şi nu să rămâi civil.
În primul rand că civilul nu are bani. Abia intrat în joc, bugetul îi va permite doar să mănânce frugal o pâine sau două şi apoi să se avânte voiniceşte la luptă. Numai că, oricât ar încerca el să se dea de trei ori peste cap şi să devină un cavaler neînfricat, lucru nu-i va reuşi niciodată, ci va rămâne acelaşi amărât de soldat, cu punga goală şi sănătatea la pământ, după fiecare încercare de acest fel.
Apoi, civilul este obligat să se informeze. Ziarul oficial îi va spune unde şi când trebuie să lupte, şi mai puţin de ce. Oricum, asta nu mai contează pentru că nu e de competenţa lui să se bage şi în astfel de treburi. Un alt ziar oficial îi va spune (dacă ştie unde să caute) cum să se folosească de avantajele spitalului (dacă există), şi nu va uita din nou să menţioneze că o unitate militară abia aşteaptă să-l înroleze.
În sfârşit, civilul n-are decât să citească presa şi să observe entuziasmul cu care veteranii îşi deapănă amintirile pline de fapte eroice, exemple personale sau ale camarazilor de luptă, ce urmează a fi înscrise negreşit în cronicile neamului. Şi dacă nici aşa inima lui de acum rănită, după atâtea eşecuri pe câmpul de luptă, nu se înmoaie şi nu cedează, chemările repetate ale ofiţerilor recrutori cu siguranţă îl vor convinge.
Aşa se face că într-un final civilul dispare. E o specie care nu se poate adapta nicăieri. Un nepotrivit şi o povară pentru societate. Nimeni nu-l suportă şi nu-l bagă în seamă. Şi dacă unele ţări au încă programe speciale pentru astfel de specimene, de regulă ele sunt doar pe o perioadă limitată. Până reuşesc să-l domesticească. Pentru că, cu puţin efort, aproape întotdeauna reuşesc.
Comments
Mai bine puneai numele "A fi sau a nu fi prost"...
max, draguta, candva si eu eram ca tine. si trebuie sa marturisesc ca ceva, ceva mi-a mai ramas din acel avant tineresc. acum insa m-am mai maturizat si, chiar daca ma pun si critic (o fac destul de des), de obicei o fac la obiect, si cu argumente... esti prea nou aici ca sa stii mataluta cum functioneaza problema. insa eu iti mai acord o sansa. o sa cresti matale mare si atunci mai vedem...
Nu e vorba de domesticit civili.
O parte mai indelungata a jocului se petrece pe chaturile unitatilor militare. Pe langa avantajele materiale, pe langa sentimentul ca actionezi acolo unde trebuie si cand trebuie, partea sociala e mai dezvoltata acolo, faci parte dintr-o echipa, aproape dintr-o familie. Garda Nationala de exemplu ajuta jucatorii noi in toate aspectele nu doar in cel militaresc. Sint mari manageri care au trecut pe acolo. Sint mari politicieni care s-au format acolo. Sint evident si multe exceptii, dar calea batatorita... trece pe acolo.
Bai...Eu sunt de 8 luni in joc...Stiu jocul pe dinafara, numai ca "am facut prostii si m-a parat cineva la admini" si m-au banat.
Max: "bai", eu sunt de 2 ani daca te uiti matale la ziua in care m-am nascut. crede-ma ca stiu si mai mult decat stii dumneata. si de aia inca iti acord sansa aia...
ps: inca astept cu nerabdare sa mi se spuna ca "mai bine as fi donat cei 2 gold la fondul de razboi"... deci, domnu` max a fost destul de gentil... )
Esti de-un an in joc si ai level 11..
CONCLUZIA: Vreun an de zile tu n-ai jucat eRep
ok, max, hai sa ne distram: (pentru unii exista chatul, cum bine zice YoZ deasupra, pentru mine asta) asadar, "eRepublik birthday Nov 23, 2008". Dupa calculul meu matematic, desi nu sunt bun la asa ceva, asta face aproape doi ani (2008+2=2010). cat despre cat am stat sau nu in joc asta nu are importanta, insa te asigur ca si aici te inseli. pentru ca, asemeni dumitale, si eu am mai avut un cont... )
eu sunt civil si imi merge trasnet. e drept nu sunt asa de vechi ca voi si nici nu stiu jocul asa de bine dar na, nu le poti avea pe toate 🙂
Han Solo, daca te vede Remesh pune commentul tau pe post de titlu la articolul cu commenturi funny.
Han, si eu am fost civil si intentionez sa raman. si, spre deosebire de baiatul asta, te stiu de la prima viata (daca deduc eu bine cifra aia din nume). dar eu n-am afirmat niciodata ca as sti totul, dimpotriva. n-am cum sa stiu, de exemplu, cum e sa fii pe chatul unei unitati militare pentru ca n-am fost niciodata membru al vreuneia.
insa, revenind la 'point-ul' acestui articol, civilii nu au sanse sa devina repede eroi (cum vor toti), iar cei care-si afirma "civilia" si si-o sustin, inseamna ca au ales s-o faca constienti. este si cazul meu...
@Ion Anapoda
Pentru un viitor fost civil(sper) articolul e bine scris.
votat, abonat.
@Han Solo 8:
Sure! Nu le poti avea pe toate ce? Tarile din Asia? LOL
bre, Ioane... este prea pesimista concluzia ta din final...
si eu am fost foarte mult timp civil, si mi-a fost foarte bine...
mi-am facut firma de arme de la inceput, asa ca am avut cu ce lupta... in timp mi-am facut firme pe aproape toate domeniile si am pierdut timpul cu conducerea lor
acum lucrez la propria mea fabrica de paine, lupt fara arme si imi consum painea produsa... citesc si urmez ordinele oficiale... este foarte bine asa
dar in V2 Rising m-am inscris in FSR (Fortele Speciale Romane - vezi si avatarul meu) pentru ca harta cu hexagoane necesita coordonarea precisa a luptelor, acum este de prisos
de la unitatea militara nu am primit nici hrana, nici arme... dimpotriva, am mai oferit eu din hrana mea in cateva cazuri izolate... adevarul este ca am continuat sa lucrez la propria mea fabrica de paine
nu imi trebuie medalii de erou
@ Han Solo: nici eu nu mai stiu jocul asta... n-am citit ultimele articole din "Insider"... prefer sa citesc alea doar in cazul in care chiar nu am ce face altceva si vreau neaparat sa-mi fac nervi
: D