Un pas mare inapoi

Day 1,029, 10:46 • Published in Romania Brazil • by DRAGALU

Inca de la inceput, am dorit ca existenta mea in eRepublik sa fie una fara complicatii, uneori terna as putea afirma.

Am idei putine , dar fixe. In ciuda acestui aparent anacolut, va marturisesc ca am citit aproape cu religioziate mesajele ajunse la mine pe divese canale, date publicitatii de creatorul si dezvoltatorii acestui joc, membrii acelei echipe pe care generic ii numim admini.

Promisiunile legate de dinamica viitoare a jocului in v1 au fost partial onorate. Au ramas ceva restante, un exemplu fiind reamplasarea resurselor, de pilda.

In orice caz, toate aceste planuri de viitor, trimise noua de admini, aveau o idee dominanta, si anume aceea de a face tot posibilul ca jocul sa se apropie cat mai mult de RL. Am crezut aceste promisiuni, apropierea cat mai pronuntata de RL fiind ceea ce imi doream si eu cu pasiune de la acest joc. Una din ideile fixe care ma determina sa intru zilnic in joc, si sa-mi petrec una, doua sau mult mai multe ore in e-societate cu diverse activitati. Licite.

In v1, introducerea cetateniei marsa tocmai pe aceasta idee generoasa, a simularii intr-o proportie cat mai mare in aceasta lume mica, a lumii mari.

Apoi, cand s-a limitat wellness-ul dat de spital, strict la cel pierdut in lupta, compromitand cam 90% din totalul luptelor kami, adminii au motivat faptul ca nicaieri in RL nu te duci la un spital ranit si acolo, dupa ce iti rezolva problema te mai trateaza si de diabet. Corect, nimic de comentat.
Trecerea la v2 a avut ca aspect dominant parasirea zidului unde dadeam ca berbecii, in favoarea unui mult mai „real” PvP. Un motiv de bucurie. Desi, Smara mi-a argumentat ca zidul era util pentru ca amplifica sentimentul apartenentei la grup al membrilor oricarei unitati militare. Are dreptate, dar mie parca tot PvP imi place mai mult.

Un aspect care m-a intrigat, a fost de ce firmele de raw nu mai sunt clasificate. Indeobste pe un ogor poti face fertilizari, tratamente, operatiuni mecanizate, etc. Sau poti semana cu plugul tras de boi si secera manual. Analog, acelasi rationament se poate face pentru orice mina, unde cu investitii poti creste considerabil productivitatea. Un alt aspect, dar amuzant de această dată, a fost relativ la obiectul muncii carpenterilor, care imi imaginez ca dau cu rindeaua pe piatra, ca s-o cizeleze pentru viitoarele constructii ce vor fi edificate.

Pentru mine, o inovatie esential pozitiva introdusa vis-a-vis de relationarea cu RL, a fost cea a introducerii specializarilor, a meseriilor specifice fiecarei industrii prelucratoare. Aveam si noi deja micul nostru „Nomenclator de meserii”, lucru exceptional realizat, pentru ca nimeni, niciunde in RL nu poate fi guru* in arhitectura, mecanica, panificatie si minerit titaniumul. Puteam spera la multum in parvo. Cred de asemenea, ca era incitant pentru toti managerii firmelor prelucatoare sa-si angajeze lucratorii corespunzatori si sa jongleze cu specializarile si skill-urile astfel incat sa nu faca queue infinite de subansamble in detrimentul numarului de produse finite.

Recenta schimbare a productivitatii, care s-a produs acum cateva zile, am incercat s-o explic , pe langa argumentele date in Insider, fiziologic, si anume ca noi, cei mai batrani, putem avea diferite metehne, scaderea acuitatii vederii, parametri fizici si psihici mai slabi, capacitate novatoare si de focusare mai redusa, rezistenta la efort micsorata si alti indicatori legati de HR care sunt in defavoarea noastra, pe masura ce ne apropiem de pensie. Apropo, intrebare pentru MMSS, ne dati pensie?
Deja ceea ce prevedeam acum doua zile este un fapt real, o confuzie generala pe piata muncii, salarii puse fara nicio logica. Sper ca in curand, deruta sa nu se transmita si pe piata marfurilor.

Din pacate, aceste ultime schimbari preconizate de admini, pentru mine unul, nu fac decat sa ne uniformizeze in plan social, in detrimentul personalitatii la care fiecare e-cetatean are firesc dreptul. Altfel spus, cred ca vom fi de acum incolo toti o masa amorfa in care fiecare dintre noi se va putea individualiza prin din ce in ce mai putine caracteristici. Din pacate, repet.
In final, ca sa-i arat aprecierea unui distins prieten, care in articolul de aici a lansat o tema incitanta de dezbatere, dar si pentru a ramane contact si cu tema acestui articol, raspund la o intrebare ipotetic pusa in articolul mentionat: „Cum va putea un musuroi de fire de praf sa conteze in fata unui munte ?”. Raspunsul este: greu, dar ce ne facem daca muntele dispare si noi, cei din musuroi, devenim identificabili numai prin masuratori microscopice si ramanem fara repere fata de care sa contam?

Cred ca cel mai potrivit slogan pentru ce va fi eR este "Unitate in uniformitate!" daca mi-e permis sa stalcesc o deviza atat de draga noua, tuturor.

Si nu uitati, ce ati citit, nu este decat o e-dileala. 🙂