Rândul lumii - 2
Acid Jazz
Am încercat întotdeauna să înțeleg rostul unui obicei omenesc înainte de a-l adopta. Nu am înțeles niciodată care este rostul fumatului. Cunosc "avantajele" colaterale. Observam de mic ritualul oamenilor maturi, care se așezau la o masă de resturant, cereau o cafea și își scoteau tacticoși pachetul de Marlboro și bricheta aurită, aprinzând cu gesturi studiate o țigară, sorbind din ceașca de cafea și citind un ziar al acelor vremuri. Îmi doream să ajung în situația de a putea să fac toate astea. Deprinderea acestui ritual credeam eu că îți oferă viză de accedere în lumea oamenilor maturi.
Am păstrat bănuții primiți de la părinți pentru la școală și în parteneriat cu un prieten am cumpărat primul nostru pachet de țigări. Am ales cel mai frumos pachet de la chioșc (București-extra long). Nu cred că mai există în prezent. Inima ne bătea cu putere, deși pe atunci copiii cumpărau mai tot timpul țigări pentru părinți, ni se părea că suntem urmăriți de mii de ochi ce ghiceau ce avem de gând să facem. Am fixat o oră de întâlnire pe un câmp cultivat cu rapiță din afară orașului. Ne-am culcat pe burtă și am pus între noi prețiosul pachet. După ce unul dintre noi a verificat încă o data dacă am fost urmăriți, a urmat o mică divergență în privința modului corect de desfacere a pachetului. Până la urmă l-am lăsat pe el s-o facă, deoarece susținea că știe un secret. Într-adevăr am rămas uimit când dintr-o singură mișcare a îndepărtat partea de sus a țiplei. Nu a mai durat mult și aveam în mână o impecabila țigară albă ce mirosea extraordinar.
-Ai luat chibritul?
-Aaaa, l-am uitat.
-Vezi, tot eu trebuie să mă gândesc la toate.
-Bine, poți să aprinzi primul.
Ciudat însă, după ce era aprinsă, țigara căpăta un miros respingător și atunci când imitai adulții te alegeai cu un gust dezagreabil ce te dezamăgea complet. Asta înseamnă să fumezi? Ce tâmpenie.
De atunci, nimeni și nimic nu m-a mai făcut să încerc așa ceva. Am conștientizat ce aveam de pierdut.
De exemplu, în armată când primeam o sarcină, cei ce fumau puteau să ia o pauză, ceilalți nu. Sau acel aer de masculinitate ce ți-l dă țigara... Nu am reușit să fac acest compromis, minor până la urmă, de a adopta un obicei dezagreabil pentru anumite "avantaje".
Încă o ocazie ratată pentru mine de a fi în "rândul lumii" și poate chiar de a deveni un tip interesant.
Comments
🙂
si eu am incercat insa nu merge..nu le inteleg rostul, gustul oribil si mirosul .... ma dezgusta si ma plictiseam teribil pana se termina, mi-am dat seama ca nu e de mine si am renuntat la sportul asta fooarte repede 🙂
sunt persoane care te privesc ca pe un ciudat ca nu fumezi🙂
m-am lasat de ele ca m-am simtit rau.
nu am fumat cine stie cat dar a fost de ajuns,
avantajele sunt multe de cand m-am lasat nu mai miros hainele, mainile si ma simt mult mai bine
O7
foarte bine scrisa povestioara. in m,are seamana cu experienta pe care am avut-o si eu. chiar nu inteleg rostul tigarilor pe lumea asta. in mod sigur au substante care te fac dependent de ele. dar fiecare cu alegerea lui in viata.
Eei bine, in armata m-au scapat de ele...
Am luat botezul cu o duzina legate deodata si bagate in gura sa trag din ele, fiind legat cu mainile asezat pe un scaun. L-au numit botez, m-am facut verde si am ajuns la dispensarul unitatii pentru 3 zile, minunate altfel, in timp ce *nasii* mei erau la *tzambal* ... 😁
Asa am scapat visceral de ele... Nu pot trage nimic in piept! 🙂
Nici macar alte persoane 😉
Un articol care imi dovedeste ca exista si oameni care se desprind de turma si gandesc singuri.
.