O altfel de lupta

Day 593, 03:04 Published in Romania Portugal by butnaru

M-ati vazut pe campul de lupta. La miezul noptii, la 4 dimineata, la amiaza, oricand eRomania avea nevoie de inca o victorie. Alaturi de RupeTot, de titillica, de Alex Craciun, de the mihai, de Smif, de camarazii din FAR, purtand onorific uniforma Soimilor atunci cand acestia au vrut sa fiu in mijlocul lor intr-o batalie, alaturi de membrii altor structuri militare si de toti cei care - desi nu s-au inscris in nici o structura - au luptat in lungile razboaie in care am fost implicati. Alaturi de toti romanii care si-au dat economiile si timpul lor pentru ca eTara lor sa fie puternica, temuta, respectata.
M-ati vazut alaturi de Victor Petrescu in Irlanda, intr-o miscare mult-contestata, care a ramas insa in istorie, indiferent ce ar spune cei carora nu le-a placut. Si indiferent ce ar spune Michael Collins, care inca mai are cosmaruri cand aude “dismissed” 🙂 - motiv pentru care nici n-a avut suficient sange ca sa bea un Bushmills single malt cu mine, in Dublin, acum doua saptamani 😃.
M-ati vazut, unii dintre voi, intervenind in diverse dispute, aplanand conflicte sau cel putin incercand sa spun ce e corect si ce e gresit.
Eu am vazut eRomania devenind un imperiu, apoi prabusindu-se - si, de ceva vreme, incercand fara prea mult succes sa-si recapete o directie.

Astazi ma vedeti si in viata politica. Cred ca e timpul. Pentru ca e timpul sa ne revenim.

Ziua de azi vine dupa multe zile de gandire. Ideea de a candida a plecat dintr-o joaca - dar jocul asta nu e o joaca? - si din dorinta de a-mi “aprinde” inca o medalie. Unii vor spune “bai, stai asa! da' asta e problema ta acum, sa mai obtii o medalie?”. O sa le raspun😛 da, SI asta - pentru ca, la urma-urmei, e un joc - in care aceste “achievements” sunt tot ce castigi, tot ce vad ceilalti despre tine, tot ce ramane.
Dar - DAR! - dincolo de asta - sunt unul dintre cei mai vechi “ecetateni” si stiu bine ce inseamna sa fii presedintele eRomaniei in eRepublik: a full-time job, atent la ce vor salariatii, atent la ce vor patronii de companii, atent la structurile militare si coordonand activitatea lor, atent la cursul valutar, atent la resursele BNR, atent la ce vor aliatii si la ce vor inamicii tarii noastre. Toti cei care ma stiu, in RL sau aici... stiu ca imi indeplinesc si imi platesc datoriile. Iar a fi presedinte e mai mult decat o simpla datorie: e o datorie de onoare - si nimic in lumea asta nu e mai important decat onoarea. Suna “mare”. Pentru mine e doar firesc, dar nu stiu cum s-o spun ca sa nu sune aiurea.
Sa vrei sa fii ales presedinte pentru ca apoi sa-ti bagi picioarele... e dezonorant. La fel, sa vrei sa fii ales doar pentru a obtine si medalia de “media mogul” (eventual promitand “maxima transparenta”) - pentru ca apoi sa nu mai vorbesti cu oamenii tarii tale timp de aproape doua saptamani. Dezonorant. Not me.

As fi putut deveni presedinte al unei tari oarecare, in urma unui TO. Mi s-a propus, de altfel, varianta asta atunci cand am vorbit - intr-o discutie pe care o consideram prieteneasca si lejera, cu un concetatean pe care il cunoastem toti - despre “aprinderea” medaliei de presedinte. Dar m-ar amuza mai tare Romanica noastra. Da, m-ar amuza - in toate sensurile pe care le poate capata acest cuvant. Sa fii presedinte in Africa de Sud nu e funny at all. Sa fii presedinte in eRomania inseamna sa te contrazici cu Seductiv, cu Maximus sau cu MickeyD 🙂, sa lupti pe 3 fronturi simultan, sa ai grija de 8000 de oameni. Isn't that fun? 🙂 Medalia de presedinte? Da, o vreau. Si spun ca o si merit, oricat de infatuat ar suna asta. Dar nu vreau sa fiu presedintele oricarei tari, ci doar presedintele vostru.

Va vor spune unii ca jocul asta nu e o joaca, va vor spune ca ei traiesc pentru idealurile Romaniei transpuse intr-un mediu virtual, va vor spune ca isi vor da viata reala pentru ca Romania virtuala sa prospere, ca pentru ei tot jocul asta e o lupta pe viata si pe moarte, un lucru mai serios decat viata insasi, ca au o treaba de facut si o misiune de indeplinit. N-o sa ma auziti niciodata spunand astfel de populisme penibile. Inainte de a fi un politician, sunt unul dintre voi.
Eu spun doar ca o luna e suficient pentru a pune bazele unei organizari a eRomaniei care sa ne duca inapoi acolo unde eram in urma cu doar cateva luni.

Desi sunt un militar, nu va promit razboaie de anvergura - altele decat cele de care avem nevoie pentru a ne creste rank-urile si experienta organizatorica. Va spun insa ca atunci cand vom incepe un razboi, nimic in lumea asta virtuala nu ne va putea opri. Ne vom auto-intitula “Gods of War” si toti inamicii vor simti pe pielea lor ca asta suntem.

eRomania nu este intr-o situatie fericita astazi. Pentru ca toti sa mergem intr-o singura directie, as fi preferat ca in candidatura asta sa fiu sprijinit si de celalalt partid important (PL), asa cum s-a intamplat luna trecuta cu Smif. As fi fost dispus sa renunt chiar si la principiul non-traseismului politic, pe care l-am respectat de cand sunt e-cetatean: m-am inscris in eUGD in urma cu mai bine de un an, dar pentru a lasa in urma vesnicele dispute intre partidul meu si PL, as fi fost dispus sa candidez din partea unui partid “neutru”.
eRomania e infinit mai importanta decat problemele “de fond” pe care liderul unui partid sau al altuia le are fata de liderul/membrii altui partid. Pentru mine, cel putin.
Am incercat sa ma tin departe de acest tip de dispute - iar acum, indiferent de rezultatul votului, voi incerca sa colaborez cu “ceilalti”. Cu toti “ceilalti”.
Astazi mai mult ca oricand, tara asta are nevoie de experienta tuturor celor care s-au dovedit capabili sa faca ceva pentru ea de-a lungul timpului - fie ca e vorba de Alex Craciun, fie ca e vorba de Smif, fie ca e vorba de sebahmah, de adiemus, de Dragos, de the_mihai, de Victor, de astro sau de Han Solo - si ii rog pe cei care nu se vad mentionati aici sa-mi acorde scuzele lor: sunt multi cei pe care contez pentru luna care urmeaza.
Cel care scrie acum e mai mult un tehnocrat si mai putin un politician. Nu le stiu pe toate, dar impreuna cu cei care imi vor sta alaturi - politicieni cunoscuti, economisti buni, militari acoperiti de glorie, oameni de afaceri invidiati, angajati care stiu ce vor - le vom face pe toate. Cu onoare.
Pentru eRomania.