Join the new world

Iulie 2012. Cu toate că trecuse deja de ora 23, soarele intens din ziua aproape încheiată şi-a spus cuvântul pentru mica noastră trupa de şoc. Un mic şuroi de transpiraţie ignoră pânza caschetei verzi şi se strecură printre sprâncenele mele. Continua să fie cald.

Mi-am mai repetat planul încă o dată: "Grosul atacă, noi intrăm, furăm mălaiul, plecăm acasă. Piece of cake." Dar de ceva vreme bună căpitanul plecase pentru numirea oficială a ordinelor, şi de unde să vină ... se întârzia.

Sergentul trupei şedea fără stare pe un bolovan aruncând dintr-o mână în alta, când cuţitul, când grenada, când îl înfingea în pămant, când scuipa de nervi.

Ivictoraş: Ce durează atât domle! Azi n-am făcut nimic toată ziulica în porcăria asta de deşert mexican! Primul mcDonald ce-l văd e kaput!

NoOnexRO: Sergent, tu nu eşti în stare să-l kaputezi pe Ronald McDonald... pentru tine acoliţii lui au devenit la fel de valoroşi.

Ivictoraş: Ce c"#¤at zici!? Aştept de când mă ştiu ziua lui Mickey Mouse ăla... să-i văd scăfarlia roşie, să-l scalpez încet şi pasional, iar într-un final să văd dacă mitul e adevarat...

NoOnexRO (scoase capul din revista playboy, şi-l privea sarcastic): De câte ori să-ţi mai tot explic... OMU ăla are gura pictată... NU E ADEVĂRATĂ!!!

Ivictoraş (vizibil rănit): Ce ştii tu de parcă l-ai văzut vre-odată!!

NoOnexRO oftă. Aluzia lui victoraş despre Ronald era una veche, de mic aştepta ca el sa vină să-i dea un căţeluş din baloane lungi, dar tot ce-a lăsat a fost un gol imens. Nu se vorbeşte despre asta... numai locotenentul îşi permite... altfel cuţitul cu "This is for ronald" înscris pe el îşi schimbă destinatarul.

Se auziră dintr-o dată paşi. Cu o mişcare de care sunt în stare doar ninjalăii, ivictoraş azvârlii cuţitul în direcţia din care se auzeau. Individul ce se apropia, vizibil surprins, îşi îmbârligă picioarele şi făcu un semisalt in spate îndeajuns de repede pentru a se feri.

Illuminated: Termină omule! Nu-s Ronald!!!

Ivictoraş (dezamăgit): firar...

Acesta se apropie spre tabără urmat de căpitan.

Illuminated: Apropo, aţi văzut ce mişcare am făcut? Cei 9 ani de dans profesionist şi-au zis cuvântul... încă puţin şi evit gloanţe...

Unualibro: Termină măi matrix, am înţeles, eşti şmecher rău. Au sosit ordinele... ele spun...

NoOnexRO: Ia uite mungo ce mexicance în revista asta. (Întoarse pagina spre mine prezentându-mi o individă focoasă)

Unualibro: Mă ascultă şi pe mine cineva??

Ivictoraş: Să vina Ronald! Parcă îl văd pe front! PRIM TANCHEZ!

Illuminated: L-am văzut pe drum încoace.

Ivictoraş: UNDE???? (Plasă cuţitul între dinţi şi o luă la fugă în direcţia din care au venit)

Unualibro (iritat): Bă ce-i aici fratele meu!?

Eu: Chiar l-ai văzut?

Illuminated: Ăhă... printre soldaţii inamici... dar se descurcă el, e băiat mare...

Unualibro (Într-o suflare, răspicat): Mexicanii vor să mai aşteptăm ca trupele lor să iniţieze. Intrăm in buncăr luăm mălaiu, plecăm acasă.

Zis şi făcut. Fiind o trupă mică, ne-am mişcat rapid prin deşert. Am luat prin surprindere gărzile de afară, iar pe cei dinăuntru i-am nimicit uşor.
Kamal_Rex captură o serie de intrumente folosite de către inamic pentru comunicaţii. Neştiind ce să facem cu ele, am apăsat butonul roşu.

Unualibro: Alo?

#Vocee: Alo?! Aici Maior general Ronald.

Unualibro: Măi să fie...

#Vocee: Avem nevoie de #static# tăriri. #Static# Un bezmetic a scăpat prin apărarea noastră.# Static#. Zici că-i posedat! Aleargă cu 2 bazooci în mâini şi face ravagii. #static long#

Unualibro: Bă, ăsta-i vicoraş...

#Vocee: Alo??? Avem nevoie de ajutor #static#. CE! E AICI! SĂRIŢI CĂ M-A PRINS. [ceva pică pe jos]. Ha! TE-AM GĂSIT RÂNJITULE! [urlete nebune]... Cum naiba poţi rânji chiar şi in situaţii limită?! Dar nu râd... [linişte 20 de secunde]

#Victoraş: Nu se poate... ai fost... eroul meu... Dar ... totul e o minciună... DE CE!? [urletele lui ronald, speriat vizibil]. DE CE P!"#A MEA N-AI VENIT ÎN #static#....... [se aşternu o linişte apăsătoare]

Să fie acest moment sfârşitul lui Ronald? Nu am ştiut niciodată. Ce am ştiut cu siguranţă e că victoraş n-a mai fost el însuşi de atunci. N-a mai plimbat cuţite cu aceeasi măiestrie. Nu dormea cu perna sub pistol şi a renunţat la această obsesie. N-am îndrăznit să-l întrebăm ce s-a întâmplat, dar mexicanii au fost vizibili surprinşi de ce a reuşit să facă.

Aşa se încheie capitolul sergentului Ivictoraş carele lăsă o pată de sânge în istoria Americii.

Iar pentru mai multe istorisiri şi întâmplări vă aşteptăm în unitate şi pe chat...

PS: această reconstituire reală a faptelor este pur fictivă, orice coincidenţă este pur intenţionată, iar victoraş este victoraş.




Yours always,
Mungo