Egg racism
Hunkakaricum
Buna sara ...adica eRomania dapa Erepubliku aista dara ca..
Am calatorit in peste 190 de etari si o fac mereu cu aceeasi placere, dedicare si sete de cunoastere.. Planto nu se supara...
Calatoriile sunt binecuvantarea mea si am reusit sa imi transform pasiunea intr-un job care ma face fericit.
Imi place mult eRomania si sunt printre cei care se simt bine in tara lor.
- Într-o miercuri oarecare, cumva puțin înaintea orei 5, mi s-a părut că aud cum cântă frunzele. M-am ridicat și am privit pe fereastra larg...
Doamne ce mahmur de erepubik is..
Nu mai beau in viata mea.
Baieti, fethe si hajtaji, ce s-o intamplat azi noapte?
Nu-si aduce aminte. E mai bine sa nu afle..... Ce epuii mei si clonele altora ...
Saptamana asta am facut un echestionar, voiam sa am un profil al omului sau oamelor care citeste ziarul meu.... cat de neoameni aia oricum nu conteste..
Am avut ce citi, cateva sute de echestionare.. le-am luat la puricat, sa vad cum pot sa te ajut pe tine ca sa obtii maximum din ceea ce faci pe aicilea prin eRepublik....
Ce ai facut pentru eRomania azi ? Dar ieri?
Dar maine?
Nu cumva zilele se repeta si se perinda prin gioaca aceleasi personagii?
Nu cumva anii se repeta? Încă un an din viaţa ta, ai trăit pe pilot automat, la întâmplare....
Poate e gluma jocului si Plato te incearca mereu?
Nu cumva nu faci nimic pentru tine, doar te minti ca o sa fie mai bine, fara sa faci nimic concret in nicio directie?
Cand a fost ultima oara cand ai oferit valoare celor din jur si tie?
Sa vaz cine esti, cu ce te ocupi, ce varsta ai...daca ai votat bine.. si cand ai votat ..o facusi in cunostinta de coauza si efect?
Din pacate nu am apucat sa te intreb; vreau doar sa fii sincer.
Si au reiesit niste lucruri interesante..
Varsta medie.. 60 de ani. Nici mai mult, nici mai putin....
Cu ce te ajuta pe tine acest lucru?
Foarte simplu.
Unii au vise mai mari, alții mai mici, dar cu toții avem sau am avut la un moment dat un vis. Eu le am vis-a-vis...
Betz o zama da la mine pantru tot Erepublikuku!!!.. dak aveti cc so platitz!
Comments
https://www.erepublik.com/hu/article/egg-racism-2709172
Primu!
nu chiara... oleac mai lipsza
Propaganda banda!
Ce credetz despre...
da!
sigur nu... nu prea... e exagierat
Doamnili agiut@!
Bravo, am retinut si aplic faza cu zama... P'orma om mai vedea noi 🙂
dniezo sa ne imburdien rai ... dapoi ce putiem din cie iaste...
Io nu vreau zama deca daca ai de pruna 😃
roaua di pruna oaparita da doua ori ii numa buna...
Aferim coane!
Iooaaaai ! Tulai doamnie, numa buna, iezact ce mio scris doctoru la tzidula… amu merg la potica sa cer o vadra...
oh, frate...
m-ai obosit..
si chiar am citit tot articolul
inca asa nu mi-o zas nime... azi cel putzan..
„Cega
Era o noapte tulbure, după ploaie:
Acoperișuri lucioase, noroaie,
Cârciumi deschise până-n zori,
Camionagii, paparude, cerșetori
Și, de după tejghele,
Cârciumari soioși pândind la toate cele
Din jur, surâzând prostește.
Mă trimiseseși să cumpăr un pește
Mai de Dunăre, mai măricel,
Pentru primul fel
Al banchetului de-a doua zi
Pe care voiai a-l meșteșugi
Căci, șoptitu-mi-ai cu alint,
E doar nunta noastră de argint!” - De Leonid Dimov. Dialog, 1984.
„Sfârșitul copilăriei
De-a baba oarba ne jucăm acum
soseşte dragostea la ochi legată,
mă prinde sprijinind al nopţii zid,
c-o sărutare ochii mi-i închid
şi trec apoi cu braţele deschise
peste şotron,
în joaca mea nebună
de parc-aş fi alunecat pe lună”. - De Ileana Mălăncioiu. Luceafărul, 1964.
File din istoria gay.
„1.
Prima mea poveste de iubire a fost cu un străin, care era corespondent de presă al Agenției Maghiare. L-am cunoscut cam cu o lună și jumătate înainte să plece, să i se termine mandatul. Ne-am agățat la Universitate în stație. Era mai mare decât mine cu 10 ani. Aveam 22 de ani. Mă alinta, mă... Era pentru prima oară când mi se întâmpla așa ceva. Până atunci avusesem tot felul de chestii prin tufișuri, WC-uri, parcuri și alte minuni. Era prima oară când aveam o relație…
După o lună și jumătate el a plecat, că i se termina mandatul de corespondent de presă aici. Mi-am dat seama că îl iubesc în momentul în care a plecat. Cât a fost aici, eram un copil răsfățat, cocoloșit și toate cele, și-n momentul în care a plecat, parc-am căzut de la etajul 10. Am început să plâng. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva și chestia asta nu puteam s-o fac decât cu un alt gay, și ăsta a fost momentul în care am început să cunosc foarte mulți gay.
După câteva luni de zile m-am dus la Budapesta să-l vizitez. El avea un iubit la Budapesta, Peter, de care îmi vorbise. Eu știam că există Peter acolo. M-a dus să-mi arate, era în 73, barul gay din Budapesta. Era o nebunie. Se chema Egetem. Și-acum îl țin minte. Era un băruleț cu mese micuțe și cu un pian la care cânta un tip aproape bătrânel. Foarte ciudat ca moacă. Înțelegi? În Ungaria homosexualitatea nu era pedepsită prin Codul Penal. Stăteai la masă și te trezeai cu un bilețel de la masă vecină.
Atunci am înțeles eu că în afară de micile chestii de la WC-uri, de la Operă, din parcuri și tufișuri, poți să te întâlnești și altfel, și poți să ai o relație. E foarte greu să construiești ceva când tot timpul trebuie să te ferești și să te ascunzi.”
„2.
În mintea mea nu mă simțeam mai vinovat că o făceam cu un băiat decât cu o fată. De-abia pe la 18 ani mi-am dat seama cu-adevărat ce mi se-ntâmplă. Pe vremea aia nici nu puteai să vorbești cu nimeni despre nimic sexual. Acum mai poți. Nu mult, dar totuși poți. Mai primeau unii prezervative în pachet din străinătate. Nu știam nimic și nu-ți spunea nimeni nimic despre educația sexuală.
Pe la 20 de ani am auzit prima dată cam ce se-ntîmplă dacă ești homosexual:
„E o chestie care se pedepsește cu închisoarea!”.
(...)
Spaima că eram urmărit de Securitate exista tot timpul. Dar în ciuda acestei spaime, am avut o viața sexuală bogată, dacă stau să mă gîndesc. Țin minte că seri întregi alergam între „Triunghiul Bermudelor,” cum îi spuneam noi – WC-ul de la Universitate, WC-ul de la Telefoane și WC-ul de la Sala Palatului –, și făceam traseul ăsta până găseam pe cineva (...)”
- Exemplu din culise, preluat din piesa După Traian și Decebal (Din filele istoriei gay în România), scrisă de Mihaela Michailov și Paul Dunca. Textul a fost scris în 2012, în urma unei documentări bazate pe interviuri, pe consultarea unor materiale video din arhiva ACCEPT și a unor materiale din Arhivele Naționale Centrale.
citesc articolul si is la adoua bere 😃 asa ajung alcolic
apai stii ca numa boviz rara haviz bea sangurel... dac vin la tini beu si eu ...nu rade, citeste mai departe.. si zi sa aduca si ceaiul de hamei... te uita cum ninja decembre...