Join the new world

Un articol republicat la cererea lui Roman Daco. Am rascolit prin neant, am intors entropia pe dos si cu susu'n jos, si iata peste ce am dat, printre nanoparticule de praf de stele si alte acadele:




“Cronicari: analiza literara in urma unei idei marca JoaoSatan [MD]


O sa incep cu textul literar de analizat, FABULA lui Urmuz:

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: ”Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”
Morala: Pelicanul sau babita

Urmuz a fost, descopar cu uimire, un Nostradamus al eRepublik!

Sa descifram textul literar, sa il demontam strofa cu strofa si sa vedem de ce spun eu asta...

Incepem cu primele doua strofe:
"Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari."

Cronicarii pot fi cei cautati de JoaoSatan, sau pot fi considerati talentatii nostri (sau nostrii cum scriu unii dintre ei imbogatind ortografia limbii romane) editori de ziare, dar de ce duc ei lipsa?
De salvari. Salvari: element din Turcia, care ne sugereaza un obiect falsificat (blugii turcesti), plus falduri, umflare, exagerare. Autorul induce ideea ca ai nostri cronicari nu au nici macar cum sa exagereze evenimentele din eRomania, pentru ca ele nu exista. Duc lipsa pana si de samburele minciunii -adevarul din mijlocul oricarei mistificari. Pur si simplu nu au despre ce scrie. Motiv pentru care si eu fac critica si analiza literara in loc sa imi vad de joc.

Continuam...
"Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport." - acesti cronicari, alaturi de multi alti gameri, vor sa plece in alte tari in care se intampla ceva interesant. Urmuz renunta, in indignarea sa, la orice urma de transparenta in aceste doua strofe! Nici un comentariu nu isi mai are sensul.

"Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel."

Aici aproape m-a inchis, dar am descoperit cred ce atentionare transmite poetul... Priviti! Rapaport, evident o personificare a presedintilor eRomaniei din toate timpurile, joaca un carambolaj, nu FACE un carambolaj -un gest de impact, un gest agresiv, o lupta importanta. Joaca acest gest, il MIMEAZA, dar de fapt gestul nu are loc niciodata.
E dragalas, fireste, e iubit, a fost votat. Dragalas ne arata insa si o anumita infantilizare stilistica a personajului, presedintele nu e cum ar trebui sa fie (demn, puternic, amenintator pentru dusmani) ci e "dragalas". Moale. Caldut. Prudent. Nu se refera la un anume presedinte, la un summum al mai multora, fireste.

Aristotel e in balanta cu Platon din coltul din dreapta sus, impus ca o logica a jocului necontrolata de Admini. E forta care animeaza jocul. Aristotel e poporul, cel care nu a vazut "ostropel", tocanita, fiertura, agitatia, bucuria. Ostropelul poporului si al economiei e razboiul, hrana de care Aristotel duce lipsa evidenta.

“Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu –
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi.”

Galileu pare sa fie la prima vedere un clarvazator, cum sunt e-oamenii nostri politici. Insa versurile sunt o directa amenintare: nu mai minti cu nerusinare, aceleasi vechi promisiuni la fiecare campanie electorala. Altfel -si semnificatia numelui se releva sublim - devii Galileu, vei arde pe rugul indignarii natiunii. Te arzi. Te parlesti. Devii un nimeni.

Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă: ”Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!”

Ce face Galileu ca sa salveze situatia? Scrie o statistica! Ne impresioneaza cu cunostintele sale despre mecanica jocului (mecanica astrala, pentru care e binecunoscut Galileu) si vorbeste frumos, elevat, ne arata o imagine selecta si superioara , "redingota franceza".

In plus, vorbeste cu Sarafoff (presedintele generic al unei organizatii de caritate, un presedinte de partid sau poate fi chiar un simplu sustinator politic) sa mituiasca populatia.
Cum? Cu un "cartof" de care se "serveste" in atingerea scopurilor sale de a ramane in frunte: food. Da mancare gratuita, spaguieste, mituieste populatia pentru voturi. Cand e la ananghie, Galileu da hrana poporului prin mana lui Sarafoff.

In fine, morala: Pelicanul sau babita.

Care e diferenta intre acestia doi?

Aparent mare. Specii diferite, aproape antagonice si nealiniate in lantul trofic.
Dar poetul ne arata adevarul suprem: nu are mare importanta pe cine votezi. Pe Galileu, pe Rapaport, pe oricine.

Te vei alege la conducere fie cu un pelican, care aduna in gusa tot ce nu poate manca decat sa lase peste in balta pentru ceilalti, fie cu o babita, alunecoasa, balacindu-se in ape tulburi, acoperita de un mucus care nu te lasa sa o apuci. Indiferent cu cine ti se pare ca votezi.

Hm.

Sa incheiem aceasta foarte lunga analiza literara spunand ca Urmuz a scris putin, dar bine si ca il rugam sa mai intre in joc si sa ne mai trimita niste atat de bine codificate, deghizate, adevaruri despre joc.

Servus, dragi elevi si profesori, pelicani si babite, Rapaporti si Galilei.
Si mai ales voua, Aristoteli carora va doresc sa descoperiti adevarul in vesnica voastra lupta cu Plato.”







Un articol scris de Cluj forever a.k.a. Alter Dio in preajma zilei 1000 a Lumii Noi