Aici de ce nu-i tot eRomânia?”

Day 4,448, 05:06 • Published in Romania Hungary • by Hunkakaricum



La mare zarbatoare e azi in Erepublik aista .. cumui joaca ce-a mai faina care inca face mare valva in lumea joacelor moarte... azi aniversara lu' Gheorghe Cârţan



Badea Cârțan, țăranul născut în ținutul Făgărașului, a intrat în legendă pentru drumul în opinci pe care l-a făcut până la Roma. S-a născut la 24 ianuarie 1849 într-o familie cu șapte copii. Părinții l-au trimis la stână să învețe meseria de cioban. Dar el era tare dornic de cunoaștere și întreba tot felul de lucruri pe cei mari.



Într-o zi de vară senină, văzând crestele înalte ale Munților Făgăraș a întrebat ce oameni locuiesc dincolo de munți. I s-a spus că sunt români, iar el a spus foarte mirat: ”Dar noi nu suntem tot români? Aici de ce nu-i tot România?”



Badea Cârţan a început să transporte din România în Transilvania, aflată atunci provincie a Imperiului austro-ungar, cărţi şi alte tipărituri pentru elevii şi studenţii români ardeleni. Trecea cărţile cărându-le în desagi, în spinare, peste munţi, pentru că multe publicaţii româneşti, mai ales cele care vorbeau de istoria românilor, erau interzise în imperiu.

Fragment din interviul pe care Badea Cârţan l-a dat cu câţiva ani înainte de moarte, revistei „Poporul român”:
“Eu urmăream din doască în doască daravelile şi eram necăjit că, ziceau ei întruna, suntem neam rău de oameni noi, românii. Ceteam eu, nu-i vorbă, multe bune şi frumoase, da nu le prea credeam. Îs eu aşa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: „Tu trebuie să te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă?”. Si-apoi am văzut, dragii mei… De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumpărat un costum, da le-am spus să nu cheltuiască, că şi-aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemtăşti. La Bucureşti am fost de peste o sută şaptezeci de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu ştie de Moşu-său şi de Tată-său, zici de el că-i orfan.”


Traversa munţii pe cărări dosnice, puţin umblate, unde nu exista riscul de a fi reţinut de jandarmi, iar cărţile confiscate, cu toate că uneori i s-a întâmplat şi acest lucru. Cărţile le primea prin donaţie de la românii din România sau le strângea la final de an şcolar de la elevii care nu mai aveau nevoie de ele şi le ducea în Transilvania.



La 2 iulie 1904 a participat la Serbările de la Putna, care comemorau 400 de ani de la moartea voievodului Ştefan cel Mare. De aici a plecat cu traista plină de cărţi, donate de folcloristul Simion Florea Marian, pentru "fraţii ardeleni". În decembrie 1904 badea Cârţan a ajuns la Cârţişoara, doar pentru a-şi găsi casa devastată de jandarmi, care îi confiscaseră cărţile româneşti interzise depozitate acasă, precum şi pe la vecini şi prin munţi, cum ar fi cele de la Arini, Diham şi Valea Cerbului.




Badea Cârțan vorbea câteva limbi străine şi a luptat alături de reprezentanţii Școlii Ardelene pentru drepturile românilor transilvăneni. Nu a fost căsătorit niciodată și şi-a dedicat întreaga viaţă răspândirii culturii româneşti



În Bucureşti, badea Cârţan avea trei depozite de cărţi: unul la Casa din Cişmigiu, o clădire veche pe care i-a pus-o la dispoziţie primăria oraşului Bucureşti, altul la Şcoala superioară de arte şi meserii, iar al treilea la într-o cameră într-un subsol în strada Occidentului. De la Bucureşti transporta cărţile în desagi cu trenul (primise de la statul român un carnet de călătorii cu o sută de bilete gratuite) până la Sinaia, Azuga sau Buşteni, unde cobora, graniţa cu Imperiul austro-ungar fiind aproape, iar de aici urca munţii pe poteci prin păduri.



În total a trecut ilegal peste 200.000 de cărţi pentru copii, pentru ţărani învăţători sau preoţi, folosind mai multe rute prin care a traversat ilegal Munţii Făgăraş. Educaţia şi-a format-o singur, sub îndrumarea intelectualului braşovean Ion Cotigă, în tovărăşia căruia a prins gustul pentru citi şi a putut învăţa despre trecutul neamului său.



A murit în 1911, cu şapte ani înainte de marea Unire şi a fost înmormântat la Sinaia. Pe crucea de piatră deasupra mormântului său a fost inscripţionat: „Aici doarme Badea Cârţan, visând întregirea neamului său”.



Scriitorul Mugur Gheorghe, care i-a privegheat ultimele clipe din viaţă, i-a spus: “Bade Gheorghe eşti un erou. Ai luptat toată viaţa ca nimeni altul, pentru ţara şi poporul românesc. Urmaşii nu te vor uita !”.



Dapai asa sa ne ghie cumom pastra prin Erepublik urma la eroi... 1991 zishesi soro??? sa ma Erazmuz pa programu vost'

Noroc ca nu lah liceu aista da litere si nu cifri semneaza statu' da plata prima doamna LazurcacaHoaniz cu jenuntzi ei dah cal.. Ca deh...