[briga] Omorul principial

Day 2,912, 04:08 • Published in Romania Romania • by Osama Bri Gadier


Categoric nu ma pot lauda ca "traiesc clipa" si ca fiecare din actiunile mele zilnice fac parte dintr-un "to do list" pentru ultimele 24 de ore din viata. Ce as face daca as afla ca maine la 5 si un sfert voi da coltul? Habar nu am.
Poate ca as pune mana pe telefon si as suna la nesfarsit pana ce mi-as epuiza agenda si dupa aia as lua cartea de telefon in ordine alfabetica. Sa-mi iau ramas bun de la cei cu care nu am vorbit in ultimii 10 ani sau sa-i injur pe cei pe care am uitat sa-i injur cand trebuia. Sau poate nu.
Poate ca as lua doua sticle de vodca si m-as face muci. Dar nu cred.
In definitiv ce as mai putea schimba in 24 de ore? Ce as putea sa fac ce nu am facut deja? Sau si mai exact: care din miliardele de lucruri pe care nu le-am facut si as fi vrut sa le fac ar fi mai importante si ar merita sa le fac pana maine la 5 si un sfert?

Acum, ca am ajuns in acest punct, realizez ca probabil n-as face nimic spectaculos gen: ajuta o baba sa treaca strada, da de mancare la un caine flamand sau lupta pentru pacea in lume si pentru cei defavorizati. Astea le-am cam facut pana acum asa ca le las in seama politicienilor si a "preafericitilor" sa le faca macar in ceasul al doisprezecelea din viata lor de cacat.

Asa ca eu... cred ca as lua un termos de cafea, doua pachete de tigari, o carte buna si m-as trage undeva la umbra sperand ca pana maine la 5 si un sfert sa dau gata cartea cafeaua si tigarile dupa care sa ma duc fluierand inspre gura tunelului, fredonand cea mai naspa manea despre bani, "valuare" si "dujmani". Doar asa... ca sa rad de lumea din care plec🙂
Stateam ieri intr-un colt de social-media si urmaream o discutie interesanta. Unul zicea ca Jeb Bush, unul dintre posibilii candidati republicani la presedintia SUA, a fost intrebat daca, in situatia in care ar avea posibilitatea de a calatori inapoi in timp, l-ar ucide pe copilul Hitler. Raspunsul lui a fost cat se poate de scurt si categoric: "”Ba bine că nu! Da, aș face-o, trebuie să iei atitudine.”". Mai departe, tipul care a postat mesajul si-a pus intrebarea: "Oare cum ar raspunde Iliescu la aceasta intrebare daca in locul lui Hitler ar fi vorba de copilul Ceausescu... sau Stalin?!", sau cum ar raspunde potentialii candidati la presedintia Romaniei si in general romanii daca ar fi vorba de copilul Iliescu. L-ar ucide sau nu?

La fel de categorici ca si candidatul american au fost toti cei care au comentat sub postul tipului care a lansat tema dezbaterii. Toti ar fi ucis copii care ar urma sa devina lepre istorice.
Eram cu degetul pe maus si voiam sa dau like la toata treaba asta si apoi m-am oprit sa ma gandesc. Oare eu ce as face, ca de acord sunt de acord cu tipii astia?
Hmmm... nu mai sunt sigur. Pai eu, nu stiu cum sa va spun... eu am oroare si atunci cand tovarasa mea pune mana pe chestia aia cu care pocnesti mustele sau cand o vad ca vrea sa vaneze vreun paianjen. N-as putea ucide o musca darmite un om sau... pfff... un copil.
Cum s-ar impaca chestia asta cu uciderea unui copil cand toata viata m-am luptat impotriva celor care ucid si care chinuie alti oameni? Cine poate sa-mi garanteze ca actul meu ar salva de la moarte milioanele de victime pe care copiii aia ar urma sa le faca la maturitate? Oare nu as da istoriei un curs si mai dramatic? Nu ar aparea un monstru si mai mare in locul celui pe care ar urma sa-l execut eu in faza de cocon?

Nu mai eram sigur de nimic! Aaaa... un singur lucru era cert... daca as fi dat like si as fi fost selectat sa fac treaba asta peste cativa zeci de ani, intr-un colt al facebook-ului, un tip ar lansa intrebarea; "Daca ati putea calatori in timp l-ati ucide pe copilul Brigadir viitorul ucigas de copii?"... si toti s-ar grabi sa ma "ucida" cu niste like-uri. Asa ca am zis pas.

Arthur Neville Chamberlain a fost prim-ministru in Marea Britanie intre 1937 si 1940. Este cunoscut in istorie ca fiind unul dintre artizanii celebrului Acord de la München din 1938, semnat intre Marea Britanie si Germania nazista privind anexarea unei parti din Cehoslovacia.
Inainte de semnarea acestui acord, Neville l-a vizitat pe Adolf Hitler la resedinta sa de la Berghof din Alpii Bavariei pentru a discuta detaliile viitorului acord. Intre discutii, la o cafea, Neville a observat pe peretele salonului, asezata la loc de cinste o pictura cu un soldat englez imbracat in uniforma din primul razboi mondial ducand in spate un ranit. Contrariat putin, acesta l-a intrebat pe Hitler daca acel tablou are vreo semnificatie deoarece se afla intr-un cadru atat de central si solemn.

- Binenteles, a raspuns Hitler. "Acel om a fost atat de aproape de a ma ucide incat am crezut ca nu voi mai vedea vreodata Germania. Providenta m-a salvat de un asemenea foc precis si diavolesc cu care acei baieti englezi ne tineau in vizor"

Numele tanarului englez din acea pictura era Henry Tandey si era un soldat decorat pentru fapte de eroism in primul razboi mondial. Aflat in linia intai de atac in asaltul localitatii Marcoing, Franta, in ziua de 28 septembrie 1918, la un moment dat i-a aparut in catarea armei un neamt fara casca, ranit,fara arma si care se holba la el derutat si parca nestiind pe ce lume se afla. Stateau amandoi si se priveau in ochi intr-o tensiune care parca tinea o vesnicie pentru tanarul Adolf. Intr-un final, Tandey a luat degetul de pe tragaci si a coborat teava armei. Hitler a dat usor din cap multumindu-i tacit si a plecat incet inspre liniile germane.

Oare el, Tandey, cum ar fi procedat daca ar fi stiut ce se va intampla peste 22 de ani? Nici eu nu stiu cum as fi procedat in acel moment, in focul luptei. Insa stiu sigur ca un om ca Mahatma Gandhi l-ar fi crutat chiar daca ar fi stiut.

Apropo... oare Gandhi ce melodie a fredonat pe ultimul sau drum inspre tunel?