[briga] Epistola catre amicul directx...

Day 2,909, 09:59 Published in Romania Romania by Osama Bri Gadier
si dilema lui... si poate a altora

Draga directx.

In Romania lucram de dimineata pana seara. Uneori eram plecat cu zilele. Dehhh... firma proprie, viata de hamal.
Am venit acasa intr-o seara si i-am gasit pe cei de acasa cu ochii rosii, umflati si cu privirile in gol ca niste zombi.
Fiul meu disparuse de acasa.
Nu-ti spun prin ce calvar am trecut. Si nu stiu de cate ori am luat la rand aceleasi strazi, parcuri, ganguri, politia, morga si urgentele.
Intre timp am aflat ca de fapt fugise de acasa deoarece mama lui il amenintase ca va sta toata vacanta de vara in casa sa invete pentru ca a ramas corijent pe vara. Era sa o omor chit ca eram militant impotriva pedepsei capitale
A doua zi dupa masa a venit acasa. A intrat pe usa, s-a oprit la un metru in fata mea si a zis hotarat:
- Omoara-ma daca vrei. Iti stau la dispozitie.
- Bine! - i-am zis. Dar prima data du-te ca ti-a incalzit mama ta sa mananci si apoi, eventual, fa un dus ca puti ca un boschetar. Si daca ai chef sa-ti dai palme in oglinda n-ai decat. E treaba ta. Eu nu am nici un motiv
A ramas interzis si a plecat nervos in camera lui unde l-am auzit plangand. Dupa vreo doua ore am mers la el in camera si l-am intrebat foarte relaxat:
- Ehh... si cum a fost in excursie?
- Naspa. A zis el. Am vrut sa merg la Constanta sa lucrez ca hamal in port pana gasesc un vapor pe care sa ma urc clandestin si sa plec peste mare. Am mers la gara dar nu am stiut care-i estul si care-i vestul si am urcat in primul tren care a venit. Dupa cateva ore am ajuns la capat de linie si a trebuit sa ma dau jos. Eram in Oradea. Pai am zis ca daca tot am mers in directie opusa m-am hotarat sa plec in occident, in Ungaria si de acolo mai departe. Am ajuns pana la Baile Felix intr-o padure unde mi s-a facut frica pentru ca latrau cainii. Asa ca m-am intors acasa.
- Chiar ca naspa, zic eu abtinandu-ma sa nu rad. Eu zic sa nu mai inveti pentru scoala ca invatatura e periculoasa.
- Pai... cum?
- Pai asa. Daca erai vreun elev premiant si le aveai cu geografia acum erai prin Singapore si eu nu te mai vedeam. Ma gandesc cu groaza ce s-ar fi intamplat daca nu ramaneai corijent la matematica sau la romana. Ajungeai sa fii vreun geniu din ala nebun care distruge Terrra cu niscaiva experiente dubioase.
- Bine ca iti bati joc de mine, zice el suparat.
- Nu ma... vorbesc serios. Vacanta asta de vara esti liber sa pleci unde vrei si daca ai nevoie de bani sa-mi ceri. Dar sa nu te prind ca inveti ca ma supar.
- Pa bune? - a intrebat el. Hmmm... Da... Signapurele asta in ce directie e?
Si apoi am izbucnit amandoi in ras.

Dupa cateva luni eram in avionul spre Suedia cu un contract de munca in buzunar. Am avut pana atunci zeci de oferte bune dar le-am refuzat toate. Dupa faza cu fiul meu m-am agatat de prima oferta si am taiat-o. Trebuia sa lucrez ca profesor, sa predau 3 materii la doua scoli si in paralel sa dezvolt o strategie de dezvoltare pentru ca organizatia care m-a angajat nu prea mergea bine si aveau nevoie de creier ieftin. Numai pentru atata lucru un organization developer cu un pic de habar in Six Sigma ar fi primit vreo 45 de mii de coroane salariu(5000 de euro). Eu lucram de trei ori mai mult si luam numai 2000(cam tot de 3 ori mai putin decat castigam in Romania cu firma mea.

Dupa vreo doua luni, intr-o seara, primesc un telefon isteric. Nevasta(fosta). Ca "fiul tau" iar are probleme cu scoala, ca hau, ca miau. L-am cerut la telefon si l-am intrebat scurt:
- Mai copile - iti place scoala?
- Nu! - a zis el... tot scurt.
- Bun! De maine nu mai mergi la scoala. Ordin! Te trec direct in pensie.
- Paaaai... cuuuum?
- Pai asa! Am zis! Dami-o pe ma-ta la telefon. In spate deja il auzeam cum chiuia de bucurie.
I-am transmis si ei scurt ordinul de "cod rosu de avarie" si am inchis repede sa nu aud cumva cum da cu burta de podea.

Dupa inca cateva luni i-am adus in Suedia. Fiul meu s-a invartit cateva saptamani prin casa, prin oras si apoi iar prin casa dupa care s-a saturat si mi-a zis ca el nu mai rezista. Cica vrea sa invete limba si sa mearga inapoi la scoala. Si a mers... vreo 10 ani. A invatat limba, a luat scoala primara de la zero, in limba suedeza, a terminat liceul, s-a angajat si a mers mai departe si la seral. Credeam ca vrea sa iasa la pensie direct din scoala. Azi are un job de invidiat si auzeam ca il trimit astia la o scoala speciala sa-l faca lider sindical. In timpul liber e membru de conducere intr-un partid local, are ceva functie regionala si isi mai deschide si un ONG pentru drepturile omului si alte chestii. Si cand ma gandesc ca proasta de ma-sa planuia sa-l dea la ceva scoala ajutatoare crezand ca nu-i bun cu capul. Cand de fapt vinovat era doar sistemul de rahat si anturajul din cartier.
C e s-ar fi intamplat daca nu ma hotaram sa plec? Nici nu vreau sa ma gandesc. Mai ales ca dupa cativa ani am aflat ca si fiica mea o cam luase la stanga cat era in Romania. Tot cu scoala si cu colegele ei pitzipoance. Dehhh... moda. Aici s-a invartit de ceva scoala, perfectionare, job ca lumea, sot de milioane si pentru ca ea e materialista familiei isi schimba masinile tot la sase luni. Acum aud ca vrea sa-si ia alta vila ca cica asta e prea mica. Fumuri... Numai sa se afle-n treaba. Dar eu nu ma bag. Stau doar pe margine si le fac galerie. Si mai rad dar nu ma mai stresez demult. N-am de ce.

Ce planuri am eu si cum as vrea sa imbatranesc? Nu mari. Cam tot aceleasi ca si prietenul directx: o casuta la tara sau periferie, cu pitica mea in natura, flori, zarzavaturi, vecini cu care sa-mi beau cafeaua peste gard dimineata si dupa masa sa ma uit cu nepotu dupa gagice pe strada si sa-l fac de rusine intrebandu-l cu voce tare care-i place si care are plamani mai proeminenti. Eventual sa tragem o tranta in iarba si eu sa ma las batut. Cam atat. Aaa da... poate, nu-i sigur, eventual sa mai intru in erepublik si sa mai fac un pic de politica si circ pe paine. Nu de alta dar sa nu-mi ies din mana🙂

Asa ca prietene directx... eu nu pot sa-ti dau nici un sfat categoric. Si eu si altii suntem subiectivi pentru ca avem experiente proprii si vorbim in functie de ele. Important e sa fii cinstit cu tine insuti si sa stii ce intrebari sa-ti pui in oglinda. Incearca sa iesi din pielea ta si sa faci o calatorie in viitor. Uita-te la tine si la fiicele tale si incearca sa stati de vorba cand ele sunt mature, nu acum cand sunt ele mici. Intreaba-le si intreaba-te ce e fericirea sau si mai concret: daca ar fi sa schimbi/sa schimbe ceva din trecut care ar fi acel lucru tinand cont de situatia din acel moment in locul pe care TU l-ai hotarat ca sa traiti fiecare?.Separat sau impreuna? Si... iti mai dau un hint: eu am 5 frati raspanditi pe 3 continente. In 20 de ani de cand a plecat fiecare in directia lui geografica poate ca m-am intalnit cu fiecare in parte de vreo doua ori dar niciodata nu am reusit sa stam la aceeasi masa toti, in acelasi timp, cum obisnuiam cand eram copii. Ne vedem doar pe facebook caci am devenit frati virtuali. Asa ca... ia si chestia asta in calcul... poate te ajuta.


Hai sa ne auzim putinciosi!


.