Zoom out. Imperative geostrategice.

Day 2,936, 05:20 • Published in Romania Republic of Moldova • by GringoLBV


Oṃ bhūr bhuvaḥ svaḥ


Namaste. _/\_ - Bună să vă fie inima !

Singurul mod de a rămâne sărac este să fi cinstit – Napoleon Bonaparte
Și prost, aș adăuga eu.

Geografia mondială nu s-a schimbat prea mult în ultimele milenii, așa că relieful, terenul pe care aleg sau ajung să locuiască diferite popoare le influențează foarte mult destinul.

Similar, în teoria economică lucrurile nu s-au schimbat prea mult de la Adam Smith până azi, doar au fost … cosmetizate.
În fapt, însă, factorii dezvoltării rămân Terenul, Forța de muncă și Capitalul. Restul sunt … asocieri de imagini și nu … idei (vezi Aristotel versus Platon, dar și Marketingul versus Producția).

Pentru a avea o viziune geostrategică, adică pentru a stabili ce ai de făcut, prima dată trebuie să privești și să înțelegi bine mediul, geografia locului în care vrei să faci asta.

România (învățam la școală) are un relief uniform repartizat (aproximativ 33% din fiecare, câmpie, dealuri și munți).
Suplimentar are o rețea hidrografică foarte bună, ceea ce a făcut-o (în istoria ei) grânarul Europei.



Privitor la potențialul acesta ar fi două observații de făcut.
România este un mare beneficiar al resurselor din bazinul Dunării.
Ucraina beneficiază de și mai multe resurse, din acest bazin (din fericire ? pentru noi, Ucraina are și ea problemle noastre și … altele mai grave).



Un alt aspect important este dat de conformația munților Carpați, ce definesc și cursurile apelor, dar stabilesc și bariere naturale (ce pot avea și rol strategic, în cazul unor conflicte).



Înaintarea trupelor austro-ungare conduse de August von Mackensen a fost întârziată, în primul război mondial, tocmai de bariera Carpaților, armata română fiind inferior dotată. Refugierea Guvernului la Iași a ”activat” a doua barieră naturală, cea a Dunării.

Luate separat, toate provinciile istorice ale României aveau de făcut față unor amenințări externe din toate părțile (se amenințau și între ele).
Ștefan Mușat a avut de luptat și cu Turcii la sud, și cu Leșii la nord și cu Tătarii la est și era amenințat și de Transilvania la vest, similar, Vlad Drăculea e celebru pentru incursiunile și luptele împotriva turcilor, dar a dat câteva lupte și cu Moldova (Cetatea Albă) și a avut și el parte de amenințarea Ungariei și a Transilvaniei (deși a încercat să își asigure pacea cu acestea prin cele 3 căsătorii ale sale).
Transilvania, ca parte a Regatului Ungariei, a participat la luptele acesteia.

În general, România are de înfruntat amenințări din toate părțile, militare, economice și politice.
Accesul în alianța NATO oferă o relativă (perioada până la activare Art. 5 al cartei NATO poate dura mai multe luni, iar Rusia are nevoie de câteva săptămâni pentru a străbate România) protecție împotriva agresiunilor militare dinspre est și o relative garanție a securității dinspre vest, însă nu oferă nici un fel de garanții în fața agresiunilor economice și politice din această direcție.

Valorile reduse (în prețuri de piață comparabile la nivel european) ale terenurilor din România, împreună cu deschiderea piețelor (accesul neîngrădit al capitalurilor străine) constituie cea mai puternică agresiune asupra României, în ultimul sfert de veac.
Alături de această cauză pentru care România nu își poate fructifica enormul potențial, sunt de reținut și slaba (aproape inexistentă) dezvoltare a rețelelor de infrastructură menite a integra (a aduce în piață) producțiile locale.

Ca o paranteză, pentru a sublinia mecanismul formării capitalurilor:
Statele cu mare succes economic folosesc la maximum (aici este domeniul în care intervenția statului este neapărat necesară) căi de transport, cât mai eficiente, care să ducă repede producțiile spre punctele unde ele pot fi livrate. Dacă au acces la coaste maritime sau oceanice, cu atât mai bine, pentru că de acolo produsele respective pot ajunge oriunde în lume.
Această infrastructură de transport trebuie însoțită de un mecanism de colectare garantată a producțiilor (mai ales cele agricole și zootehnice), pentru a asigura producătorii, a le da încredere să își continue și îmbunătățească activitatea, mai ales pentru că formarea capitalurilor autohtone se realizează mai ales prin punerea în valoare a potențialului natural (dat de Teren), prin utilizarea Forței de muncă locală.

Această simplă rețetă, însoțită de un sistem serios de transport și valorificare a producțiilor naționale asigură formarea de capital și bunăstarea unei națiuni.

Încheind paranteza, România dispune de un foarte mare potențial dat de Teren (suprafețe fertile foarte mari), de o Forță de muncă suficientă și care ar putea asigura ușor, chiar cu tehnologii mai vechi, producția de bunuri și de o rețea hidrografică foarte dezvoltată pentru punerea în valoare a producțiilor.

Ce lipsește României este un sistem garantat de stat de colectare, depozitare/condiționare, transport și asigurare a pieței/vânzării produselor, precum și o infrastructură bună, ce să poată asigura transportul producțiilor spre centrele de colectare/piețe.

Cu titlu de comparație, în Serbia fiecare sat (nu comună) dispune de cel puțin două silozuri de cereale (unul construit de stat și unul al asociație de producători).
Producțiile de cereale, la hectar sunt: în Ungaria 8-10 To/Ha, Serbia 12-14 To/Ha iar în România de 5-6 To/Ha, pe același tip de terenuri.
Și în Serbia și în Ungaria statul garantează colectarea și vânzarea producțiilor agricole, semnând sau garantând contracte cu alte state, pentru livrarea de produse.

În România numai Dunărea mai este folosită (mult sub capacitate) ca și coridor de transport. Toate cursurile navigabile dezvoltate anterior (indiferent că vorbim de cursuri de râuri, canale, etc) nu mai sunt folosite.
Transportul pe apă este de 10 până la 30 de ori mai ieftin decât cel rutier, iar România are marele avantaj concurențial de a dispune de o vastă rețea hidrografică.

Din aceste motive (și altele) cred că România nu are definite, efectiv, care sunt Imperativele sale ca stat (Obiective strategice), adoptând una sau alta dintre pozițiile ce îi sunt sugerate de alții.

Mai grav, această stare a României o face impotentă în ce privește fructificarea potențialului de care dispune (acum câțiva ani, ambasadorul Norvegiei era mirat cum se poate ca într-o țară cu un așa de mare potențial agricol, noi să importăm produse agricole).

Reintroducerea unor mecanisme de garantare a producțiilor, de contractare a lor, garantată de stat, refacerea și dezvoltarea infrastructurii de colectare, depozitare și transport a producțiilor, prin efortul statului trebuie să devină principalul Imperativ al României, pentru a ieși din impasul generat de această situație, cu toate efectele sale (sărăcie, corupție, tensiuni sociale, etc).

Abia după aceea, când va reuși să atingă nivele ridicate de utilizare a potențialului, România va deveni (implicit) o voce importantă în regiunea est europeană, al cărei leader (alături de Polonia) ar trebui să fie.




Meri shubhkaamanaaye aapke saath hai !
Toate cele bune, tuturor !