Join the new world

În prag de Centenar, România modernă este încă tânără în rândul națiunilor. Rezultat al aspitațiilor poporului român, dar și al contextului internațional favorabil, statul național unitar, s-a desăvârșit acum aproape un veac, aducând în interiorul granițelor sale toate teritoriile în care populația majoritară era vorbitoare de limbă română. Așadar limba a reprezentat principalul precursor al unității într-un singur teritoriu. Deși poate părea puțin un veac de existență statală pe scara timpului istoric, secolul al-XX-lea, a adus cu sine pentru România atât agonie cât și extaz. Trecând prin democrație si dictatură, monarhie și republică, câștigări și pierderi de teritorii, dar și prin cel mai sângeros secol din istoria umanității, România a trecut prin foc și sabie încercând să-și găsească locul în lume,chiar dacă era încă mult prea tânără și nepregătită și chiar și în momentele în care alții au decis soarta ei. Deși a realizat multe, e totuși prea puțin pentru capacitatea pe care o are această țară, atât în plan intern cât și internațional. Aflată mereu la confluența marilor puncte geostrategice, România poate reprezenta o ancoră de stabilitate și un pilon al occidentului în acesta parte de lume atâta timp cât va consolida statul de drept și democrația în ansamblul ei. Sigur că subiectul este larg și se pot discuta multe pe mai multe paliere.
Personal, anii de viață pe care îi am se identifică aproximativ și cu anii de când se sărbătorește Ziua Natională a României pe 1 Decembrie, de aproximativ un sfert de veac. Ca fiu de cadru militar, istoria României și simțul patriotic mi s-au impregnat în conștiință încă din copilărie, motiv pentru care am si ales profesia de istoric. Poveștile cu daci și romani, voievozi și domnitori citite de tatăl meu în copilărie au construit in mentalul meu un mod de a vedea trecutul prin perspectiva datoriei pe care au avut-o înaintașii noștrii față de noi, datorie pe care o avem si noi față de cei ce vor veni după noi indiferent de profesia pe care o avem. Deși de ceva ani ma uit la Parada militară de 1 Decembrie singur, imi aduc aminte cu nostalgie de momentele în care eram copil și impreuna cu tatăl meu participam la Parada, ascultând fermecat entuziasmul cu care imi povestea despre tehnica militară sau despre momentele în care activa ca și cadru militar.
În concluzie 1 Decembrie reprezintă pentru mine nu doar un moment în care ne aducem aminte de jertfa înaintașilor noștri pentru împlinirea idealului formării statului național unitar ci și o experiență personală din care am învățat ca avem datoria prin ceea ce facem să ducem mai departe și să îmbogățim ceea ce am primit de la înaintașii noștrii, fie că e vorba de cei ce au trait acum un secol sau fie că e vorba de părinții sau bunicii noștrii.