Join the new world

Si vous voulez...

daca as avea 2 cuvinte in care sa fiu nevoita sa exprim esenta mea, tot mi s-ar parea ca deja a fost scris de altcineva si m-as plictisi de neputinta mea de a ma scrie...blazzaj si oboseala...tot ceea ce vad, deja stiu...or, daca vad ceva nou cu adevarat, ma entuziasmez atat de mult incat apoi mi se face greata si trebuie sa revin in rutina obisnuitului...

cand scriam in clisee evidente, scriam la misto si radeam de multimea incantata de nimicuri...un pisoi, doi pisoi...si amandoi mananca morcovi mustacind...or absurditatea ideii a oripilat doar pe cei subiectiv negationisti, desi ar fi trebuit sa trezeasca dezgustul mintilor febrile prin structurile frazelor, cum am spus, atat de incarcate de clisee...le legam intre ele cu bucuria cu care dezlegam integrame alaturi de tata in copilarie...si speram sa poata fi descifrate...speram...vax...multe idei ascunse in clisee pentru mintile blondificate...in van...doar pentru bucuria proprie din momentul creatiei si amuzamentul pervers vis-a-vis de mase...i was a god and my mind was full of my greatness...and it was in vain...

acum cuvintele ma plictisesc...si nimic nu pare sa merite timpul meu atat de gol...acum vad doar procente si culori...si sunt incantata pentru o perioada...ele singure nu au mai fost combinate asa cum imi apar mie...o luna, doua ma afund in lumea lor si gandesc numeric...si apoi doresc alte procente, alte culori, alte idei pe care sa le exprime...si ma joc frumos si cuminte cu ele...nu-mi place sa le supar ca apoi se uratesc si se transforma in erori pe care google nu le poate intotdeauna dezlega...in procente si culori pot exprima o lume intreaga, un suflet, o viata, aspiratii, esecuri...discutiile intortocheate cu argumente masluite isi pierd sensul pentru ca procentele si culorile nu stiu sa minta, nu stiu sa manipuleze...sunt asa cum sunt si nimeni nu le poate dovedi altminterea...o singura indoiala imi zdruncina, din cand in cand, increderea in ele: materia intunecata...