soapte...

Day 1,719, 19:40 • Published in Romania Republic of Moldova • by Mitzoi
Si vous voulez...

vorbesc in soapta sa nu ma trezesc caci ma aflu intr-un vis in care mi se arata o lume minunata a fluturilor intr-atat de salbatici incat nu au luat inca frica omului si vin si mi se aseaza in par...mii de culori imi cad apoi pe umeri in lumina unui soare bland...tocmai am iesit din tunel si drumul a disparut subit...vad verde si albastru-alb si fluturi...si nu ma pot opri sa nu ma gandesc la inceputurile omenirii pe pamant...acei strabuni ai nostri invesmantati in te miri ce, orbecaind in intunericul umanitatii, temandu-se constant de pradatori, acei primi oameni, dormind mai mult decat stiind, ei au fost fericiti...

vorbesc in soapta caci nu mai vreau sa ma trezesc...ma simt ca-n ultima zi in care am stat in pantecele mamei mele...mi-e cald si nu am ganduri...doar liniste si cumintenie...si ritmul linistitor al inimii mamei dublat de bataia usoara a alei mele...si simt ca toate acestea au un sfarsit...simt instinctiv si imi este usor teama, dar refuz sa gandesc...prefer caldura si tacerea actuala...si sunt fericita...

vorbiti in soapta si nu ma treziti caci am muncit prea mult si viata-mi pare scurta...si-as vrea ca toate mastile sa cada si sa ne regasim...dincolo de cuvinte, candva, am fost cu totii oameni...si ne-am iubit...tu erai fratele meu si ne legam sufletele cu adanca_constiinta a unirii pe vecie in fata vietii...si tu erai sora mea si ne jucam la malul apei, visand mereu la elefanti albi si maharajahi si construind papusi din lut de Caloian...

vorbiti, dar nu cu mine...caci eu dorm...si vreau sa pot dormi o vesnicie...