Romania mea [by the_mihai]

Day 439, 12:06 • Published in Romania Romania • by the_mihai

Salutare eUGD, salutare Romania!

Asa cum probabil ati aflat de aici, in interiorul eUGD a avut loc un exercitiu democratic in urma caruia eu si dsalageanu ne vom duela pentru pozitia de candidat la Presedintia Romaniei!

Pentru acest proces extrem de transparent, util si bine venit (cred ca este o premiera, ca amploare), tin sa il felicit pe actualul Presedinte eUGD, dani36 (cat si pe echipa sa, una foarte numeroasa, compusa din peste 20-30 de oameni de valoare)!
Mi se pare foarte corect ca, un posibil candidat la Prezidentiale, sa se intrebuinteze serios inainte sa dea ochii cu populatia ce va vota!

Trecand repede peste introducere, as vrea sa va prezint „Romania mea”, de la interior spre exterior. De la politica interna, economie, pana la armata si viziune externa.

Politica interna si administratie

Sunt adeptul principiului: „Daca vrei ca o treaba sa nu se faca, infiinteaza o comisie. Daca vrei sa o faci, pune un responsabil.”
Ce vreau sa spun cu asta? Vreau sa spun ca NU sunt de acord cu formulele de conducere stufoase, compuse din n ministere, m agentii si 100 de responsabili. Gradul de control si de eficienta se reduce de asa maniera incat nimeni nu mai face nimic concret si toti plimba responsabilitatea, de la unul la altul.

Concret, sunt adeptul „echipei scurte” de 3 ministere: Aparare, Externe si Economie. Atat! Romania mea functioneaza dupa sistemul piramidal. Eu nominalizez foarte atent 3 responsabili, care la randul lor isi nominalizeaza responsabili si asa mai departe, pana la baza. Fiecare devine, astfel, responsabil pentru ceea ce face si pentru ceea ce are de „raportat”.

Aceasta echipa este dublata (cu roluri de sustinere a politicii ei dar si de control si cenzura) de Congresul Romaniei. Pe acesta, eu il vad organizat dupa modelul „liderilor de grup parlamentar”. Acestia sunt reprezentatii membrilor din Congres, ai unui partid, cu care Presedintele este in permanenta legatura (intrucat ar fi si greu si ineficient sa tii legatura cu fiecare dintre cei 40 de congressmani).

Un ultim aspect as mai mentiona, privind politica interna. In coordonarea tarii, sunt adeptul omului potrivit pe locul potrivit, indiferent de culoarea sa politica.

Economia

Am purtat o multime de discutii in ultimele zile. Cu oameni priceputi in economie, cu oameni mai putin priceputi in acest domeniu, cu oameni „obisnuiti” sau cu manageri de firma.

Am ajuns la urmatoarele concluzii. Romania mea este una destul de pasionata de joc. Romanii vor sa reprezinte o putere economica, in acelasi timp cu una militara. Dar, putini romani investesc ore peste ore in joc. Si e normal sa fie asa, daca este sa ne gandim si la „Romania reala” si la tot ce presupune ea.

Romanii, fie ei manageri sau doar simpli jucatori, petrec un timp moderat in joc. Si vor sa se bucure de acest timp, coreland atractivitatea ofertelor jocului cu satisfactia personala.

Ce inseamna asta pentru un manager?
Sa aiba angajati cu skill bun, cu wellness mare pe care sa ii plateasca cu niste salarii care sa ii permita sa faca profituri bunicele, intr-un timp cat mai scurt. In acest sens, vizeaza sa produca mult si sa vanda cat mai scump. Si nu vrea sa petreaca ore integi, pe zi, pentru a gasi cei mai potriviti angajati, cele mai bune salarii, cele mai bune preturi si cel mai eficient mod de a obtine profit. Si nu il putem blama, e un joc, nu examenul lui cu viata!
Ce va face cu profiturile? Sunt doar cateva optiuni: fie le va reinvesti (isi va mari firma, isi va deschide alte firme, isi va cumpara licente de export), fie le va investi in „personajul sau” (va lupta si isi va creste gradul militar, spre exemplu).
Ce inseamna toate acesta? Firme noi inseamna noi locuri de munca, inseamna concurenta, inseamna mai multe produse romanesti pe piata. Licente inseamna GOLD adus din alte tari si investit aici in Romania. Investitia in jucatorul lui va mari numarul jucatorilor puternici din tara, pe care te poti baza in lupte decisive. Adica... tot ceea ce produce acest manager, va folosi TOT Romaniei, in Erepublik. Nu are unde „sa fuga” cu acesti bani in real life.

Ce inseamna asta pentru un jucator obisnuit (un „non-manager”)?
Inseamna sa aiba un loc de munca bine platit, inseamna sa isi permita o paine buna, un gift bun, cateva arme in caz de razboi (adica preturi mici). Inseamna sa se zbata sa creasca in skill si in putere militara, inseamna sa lupte si sa faca rank militar. Inseamna sa investeasca in el si sa aiba cu ce investi in el. Toate astea nu aduc decat avantaje! De asemenea, jucatorul obisnuit vrea sa se afirme, poate in media, poate in politica... Dar, toate acestea, daca se poate, fara un consum major de timp. Timpul e important pentru fiecare dintre noi.

Concluzia mea? Economia trebuie sa fie una specifica unui joc, nu una facuta de profesori de economie si tehnocrati ci, de oameni ce traiesc printre oameni si nu printre teorii idealiste. Suna a truism, dar o sa ma explic.
Romania mea trebuie sa aiba o economie mai degraba protectiva, gradul urmand sa depinda de la domeniu la domeniu. Romania mea nu trebuie sa adopte o politica de piata liberala!

Sa va explic de ce. Cat de scurt pot.
In viziunea, mea, deschiderea pietei trebuie sa aiba loc fie daca ai o economie in mare rahat si vrei sa chemi investitori straini care sa ti-o ridice, fie cand ai o piata extrem de dezvoltata ce se poate regla singura si ai nevoie de competitie pentru o calitate sporita. Dar aceasta teorie e valabila, cu precadere, in real life.

In Erepublik, Romania are o economie puternica dar nu si o piata suficient de puternica. Exista dezechilibre de la domeniu la domeniu. Managerii nu se ocupa, toti, cu maxim de seriozitate de firmele lor. Avem manageri foarte seriosi ce fac o treaba excelenta. Avem manageri de nivel mediu ce fac o treaba buna. Avem manageri ce nu se preocupa suficient (din lipsa de timp sau din interes redus) si care creeaza dezechilibre (salarii mari nejustificate, preturi de dumping etc.).
Deschiderea pietei este solutia? NU! Deschiderea pietei va invita pe piata romaneasca, in special acei manageri 100% seriosi care vor concura incredibil piata noastra. Managerii de categoria a 3-a mor instant (si goldul lor ramane pierdut). Managerii de cat a 2-a mor incet si sigur. Cei de categoria 1 vor fi triati in functie de disponibilitatea financiara. Asta inseamna somaj. Asta inseamna, in prima faza, preturi foarte mici pe piata, dar, pe termen mediu inseamna preturi crescute (cine omoara o piata seteaza apoi regulile pentru ea).
In mare, ma opresc aici... cred ca ati inteles punctul meu de vedere.

Romania mea, din punct de vedere economic, va tine taxele de import la 99%. Va studia evolutia preturilor, a cererii si a ofertei. Acolo unde suferim si piata nu se poate regla, statul va interveni (de exemplu, cu subventii) pentru a mari competitivitatea domeniului cu pricina. Daca nici asa nu se vad schimbari, va efectua reduceri pe taxele de import, dar suficient cat sa permita doar firmelor cu adevarat puternice de afara sa intervina. In Romania mea, firmele medii si mici trebuie incurajate si nu omorite!

Romania mea va avea taxe pe venit mici si un TVA decent. Cetateanul trebuie sa isi pastreze cat mai mare parte din salariu si sa achizitioneze cu el produse direct de pe piata, la preturi convenabile. Romania mea nu isi doreste o piata neagra plina de anunturi. Isi doreste sa ne scape de efortul de a tot dona, a risca sa fii pacalit si asa mai departe.

In spatele acestor concluzii exista analize. In urma analizelor, au reiesit solutii. In detaliu, vor fi prezentate in „campania finala”.

Armata

In primul rand, cea mai importanta inovatie pe care sper sa o putem implementa armatei, ar fi un fel de „Academie de cadeti” arondata fiecarei unitati militare. Asta inseamna ca, fiecare dintre unitati va trebui sa recruteze jucatori de la skill-uri foarte mici (1-2) pe care sa ii creasca pe langa ce inseamna disciplina, antrenament zilnic, participarea la misiuni si asa mai departe.
In ceea ce priveste firmele armatei, personal, nu am fost foarte de acord la inceput, cu ele. Acum sunt, dar numai in anumite conditii. Ideea e simpla. Eu am lucrat la FAR (unitatea unde sunt incorporat) pe salariu mic pentru a produce necesar de arme in caz de lupta, sa am cu ce sa lupt si sa nu fiu afectat de preturi surprinzatoare.

Ok, dar... eu mi-am permit asta intrucat sunt suficient de vechi incat sa nu mor daca 10 zile lucrez doar strict pentru arma (si maxim un gift sau un food cat de cat). Dar ce face acela care nu isi permite sa lucreze pe 1 – 10 RON pe zi? Sau care nu are cine stie suma de donat?
Tocmai de aceea, firmele armatei le vad functionale doar daca se bazeaza 100% pe militarii arondati. Ei isi platesc iron-ul si tot ei isi produc armele. Arme care NU trebuie sa ajunga pe piata, la vanzare. Daca lucrurile se intampla asa, producatorii autohtoni nu au de ce sa fie afectati. Atunci, unde mai intervine statul? Statul intervine prin suplimentarea necesarului de arme (mai ales pentru cei ce nu au putut sa lucreze, dar au sustinut financiar productia) prin achizitie de arme, de pe piata, prin licitatie. Si asta in conditiile unei evidente coerente, in interiorul fiecarei unitati, a productiei si implicarii financiare a cetatenilor.

Privind Ministrul de Aparare, comandantii etc... parerea mea e bine cunoscuta. Nici un partid politic nu are dreptul sa intervina in autonomia armatei. Aceasta structura se bazeaza pe incredere, pe leadership coerent si ea trebuie sa isi aleaga liderii. Lideri care sunt sau nu confirmati de Statul Major.

Politica externa

Romania este o forta militara, poate cea mai mare, prin natura organizarii, implicarii si fortei. In atare conditii, Administratia Prezidentiala nu are dreptul sa vanda „la taraba” regiunile imperiului romanesc.

Eu reprezint o tipologie moderata, nu vreau nici razboi cu orice pret dar nici nu semnez pace cu ochii inchisi. Sunt adeptul incheierii conflictelor inutile (in conditii clar avantajoase pentru Romania) si cred ca orice oportunitate de atac militar ce nu presupune riscuri haotice si irationale, trebuie speculata.

Principii pe care imi bazez politica externa
- Romania trebuie sa ramana un membru esential in Atlantis, organizatie in care se impune un pic de PR si, mai ales, un test 360 de grade, pentru a determina pozitia si perceptia actuale
- operatiunile Atlantis raman prioritare, daca nu suntem prinsi intr-un conflict intern. DAR! Participarea la aceste operatiuni se va face in mod activ DOAR daca Romania este parte componenta a planului strategic si isi poate aduce aportul la strategie. Daca avem dubii sau nu credem in respectivele operatiuni, nu le vom sustine cu eforturi nejustificate doar de dragul de a fi colegul de clasa de treaba. Vom trimite trupe, in mod cert, dar in scopul de a ne mentine „in forma” intr-o maniera economica
- nu vom elibera nici o regiune din cele cucerite, fara a avea avantaje certe, fie din punct de vedere financiar, fie din punct de vedere al contextului geopolitic. Fiecare regiune poate constitui, cine stie, o moneda de schimb la momentul potrivit. Sa le redam gratis, sau foarte ieftin, doar de dragul de a fi priviti mai bine (sau pentru a scapa de o grija), poate echivala cu o slabiciune. Regiunile se elibereaza CAND vrem noi, CUM vrem noi! Sunt convins ca putem rezista oricarui razboi de rezistenta. Aproape ca sunt bine venite, ne mai antrenam si noi.


Ufff... discutiile privind politica externa, dar si oricare dintre domeniile enumerate, ar putea dura la nesfarsit.
Dar, pentru moment, am abuzat suficient de rabdarea medie de a citit un articol. 🙂 In atare conditii, ma opresc aici, cu speranta ca m-am facut inteles.

Evident, daca aveti intrebari suplimentare, va puteti adresa prin comentariu si voi face tot posibilul sa lamuresc toate problemele ce se vor ridica.

Cu mai multe detalii, voi reveni intr-un articol viitor, pentru ca oamenii ce vor alege intre mine si dsalageanu sa fie in masura sa faca cea mai buna optiune.

Va multumesc pentru atentie.

Cu bine,

the_mihai
Consilier eUGD
(posibil) candidat la Presedintia Romaniei din partea eUGD

P.S. Evident, as aprecia votul vostru la acest articol. Multumesc!