Romania, intre Pericle si Alcibiade

Day 2,366, 12:34 • Published in Romania Croatia • by Ion Vlahu

“Avea un statut privilegiat printre cetateni… Intr-un final, nimeni nu a contribuit mai mult la decaderea Atenei. Unii cetateni se temeau de disponibilitatea sa de a incalca cutumele comunitatii, si adancile ambitii care-l animau in tot ceea ce intreprindea”. Tucidide, Istoria Razboiului Peloponesiac

Ambitia-l pierde pe om. Iar lupta unuia singur, in raspar cu restul, poate pierde intreaga comunitate. Din fericire, putem invata din decaderea altora, chiar de miza-i nesemnificativa in aparenta, o banala comunitate virtuala. Dar e un bun prilej de a reflecta la disponibilitatea unora de-a da foc Romei, daca nu sunt ei cei ce-o conduc.

Personajul din citat este Alcibiade. Celebru strateg al razboiului peloponesiac, vlastar ar unei ilustre familii ateniene, distinse inca din epoca conflictelor cu mezii, a reusit – orbit de orgoliu si ambitie nemasurata – sa contribuie decisiv la decaderea Atenei.

A lepadat loialitatea pentru cetatea sa, oferindu-se consilier Spartei, inamicul principal al Atenei in lungul razboi al Greciei clasice. Cand a fost obligat sa plece, a devenit sfatuitor al satrapului persan, pentru a se intoarce, intr-un final, in Atena, doar pentru a-i cunoaste mizeria. Toate, in pofida unor calitati militare si politice de netagaduit.

Alcibiade ramane in istorie ca un capricios, un ins pierdut de propria-i exceptionalitate. N-a ramas, insa, evocat de istorie ca Pericle, Solon, Licurg, pentru a ramane in vechea Elada. Nu a tras dupa sine comunitatea, pentru a-si da sens si anvergura istorica.

Cand registru-i prozaic, insa, ramane doar ridicolul. Agramati, lasi, distructivi, cu ambitii nemasurate. Nicio data, in ultimii patru ani, elita politica romaneasca n-a aratat mai gregar, mai mediocru, mai jenant.

Prea putini Pericle, prea multi Alcibiade.