Join the new world

În primul rând aș vrea să vă urez La mulți ani tuturor acelora ce simțiți românește și sărbătoriți azi ziua națională a României. Articolul de față încheie seria de articolele centenar pe care le-am scris pe toată perioada anului, atingându-și cred eu scopul pentru care au fost scrise și anume de a marca marele eveniment istoric pe care am ajuns astăzi să îl trăim împreună. O sută de ani de împreună nu e puțin lucru și în ciuda faptului că Basarabia a fost ruptă din sânul patriei mamă de bolsevicii sovietici, momentul de azi ne aduce aminte că visul de veacuri al românilor a fost este și va fi să trăim toți vorbitorii de limbă română împreună sub stindarul aceleași patrii, România. Dincolo de delimitările geografice, România nu e numai un spațiu fizic în care trăim ci este și o stare de a fi, de a exista identitar. Fie că locuim în România, Rep. Moldova, Italia, Spania, Marea Britanie, Germania sau oricare altă țară din lume, ne leagă limba și identitatea noastră comună ca fii a aceleiași patrii din a cărei sevă ne tragem cu toții rădăcinile.



Să remorăm împreună istoria marelui eveniment. După unirea Basarabiei din 27 martie, despre care am scris un articol separat și după unirea necondiționată a Bucovinei cu România din 28 noiembrie, a venit rândul Transilvaniei, Transilvanie pentru a cărei unire cu patria mamă, România a intrat în război împotriva Puterilor Centrale. Partidul Naţional a convocat Marea Adunare Naţională, care s-a întrunit la Alba Iulia, la 1 decembrie. Cu o participare de circa 100 000 de delegaţi, veniţi din toate colţurile Transilvaniei, aceasta a aprobat cu o majoritate zdrobitoare unirea cu România. După ce unirea a fost recunoscută la Conferința de Pace de la Paris din anul următor, România își vedea visul de secole împlinit. Majoritatea vorbitorilor de limbă română traiau acum împreună.Se adăugaseră astfel 156 000 km2 (în 1919, România cuprindea astfel 296 000 km2) şi 8,5 milioane de locuitori (în 1919, România avea 16 250 000 locuitori) faţă de Regatul dinainte de război. Numărul românilor trăind în afara frontierelor noului stat naţional mărit se redusese în consecinţă la aproximativ 600 000: 250 000 în Uniunea Sovietică, 230 000 în Iugoslavia, 60 000 în Bulgaria şi doar 24 000 în Ungaria.




Si nu în ultimul rând să aducem un omagiu celor ce au murit pentru ca noi să fim astăzi împreună. Las aici articolul dedicat lor pentru cei care nu l-au citit: https://www.erepublik.com/ro/article/memoria-primului-r-zboi-mondial-n-rom-nia-2673124/1/20



Încă odată La mulți ani, tuturor celor ce simțiți românește și să sperăm că următoarea sută de ani va face din România țara visurilor noastre, așa cum au făcut-o făuritorii marii uniri la vremea lor.