România – aşa cum o văd eu

Day 883, 08:26 • Published in Romania Croatia • by Ion Vlahu
Disclaimer: Actualul articol nu-şi propune să condamne mizeria politică, să deplângă lipsa de solidaritate socială sau să deseneze noi direcţii ofensive. Mai degrabă, se doreşte a fi o abordare structurală asupra eRomâniei, obiectivelor sale şi metodele prin care ele pot fi atinse.


Balastul realităţii

O să sune ca un truism ceea ce vă spun, dar eRomânia este imaginea globală a experienţelor noastre individuale. Când deschidem pagina de pe eRepublik, aducem cu noi tot ansamblul de convingeri, tot esafodajul de valori care ne fac să funcţionăm zilnic. Pluralismul politic, reflexele democratice, laicismul, prezente în joc, sunt toate dovezile acestei realităţi. Problema este că eRomânia nu e România, nu funcţionează la fel, este mult mai puţin complexă şi ceea ce funcţionează în viaţa reală aici poate fi balast. Plastic spus, dacă democraţia ateniană vă e ţel, trebuie să vă mai gândiţi odată. Aici e Sparta. Trebuie să începem să relaţionăm mai bine cu acest concept. Aici nu contează individul ci grupul şi capacitatea lui de a reacţiona unitar şi a provoca durere. Nu e un loc al sofismelor, al dialogului metafizic şi al libertăţii.
Dacă dorim să ne alimentăm narcisismul avem nevoie de organizare. Dacă statisticile lui Bogdan_L în care România e mare putere vă animă, dacă vă aduceţi aminte de Marmara şi vreţi să se mai repete, y’all need to listen good to what I have to say.


Comunitarianism nu comunism

Când e vorba despre organizare comună majoritatea vă gândiţi la comunism sau la armată. Şi aveţi nevoie de o schimbare de pespectivă. Pentru a fi eficienţi trebuie să fim hiperorganizaţi pe toate palierele. Asta înseamnă o bună echipare a majorităţii cetăţenilor, care trebuie să se transforme din domnişori burghezi în cetăţeni soldaţi, şi o bună coordonare a lor pentru o mai bună disciplină. Cum se poate realiza asta? Printr-o organizare în comunităţi pe diferite paliere de interese. Un lanţ de celule, menite să facă coordonarea mai facilă, toate aflate într-o structură ierahizată, pentru ca diseminarea deciziei să se facă extrem de rapid.
Practic, marea miză a acestei viziuni este transformarea partidelor, comunităţi de interese şi loialităţi diferite de unităţile militare, în organizaţii capabile să contribuie la răspunsul militar al eRomâniei în caz de conflict generalizat. De ce un partid nu şi-ar putea echipa membrii înainte de lupte, de ce nu ar putea deveni un instrument al statului când vrea să împartă arme, bilete sau gifturi? În acest fel, membrii partidului se loializeaza şi devin mai eficienţi.


Centralizare şi descentralizare

Ce propun eu este o hipercentralizare a deciziei la nivelul statului şi o descentralizare completă a ei la nivelul comunităţii. Astfel, feedback-ul de jos în sus este continuu dar şi decizia finală se poate disemina rapid şi eficient. Astfel supleţea sistemului creşte şi, odată cu ea, şi eficienţa lui.
Trebuie să încetăm să mai vedem în eRomânia o societate democratică ci o maşină de război. Cu cât înţelegem asta mai repede, cu atât vom putea proiecta mai mult damage total dar şi expediţionar. Vom fi o naţiune puternică, nu una de cetăţeni puternici.


TMP – episodul pilot

Mi-aş dori ca TMP să îşi însuşească aceste principii, pe care le-am prezentat cu ceva timp în urmă liderilor partidului. Am preferat să scriu acest articol şi nu am pus textul doar pe forumul partidului pentru că sper să creez o unitate de opinii în jurul acestor idei.