Povesti de lamurit Mitzoiul

Day 1,774, 19:36 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Mitzoi
Si vous voulez...

Desi am promis de 2 ori si apoi mi-am retras promisiunea fara explicatii, am hotarat totusi sa va povestesc oleaca (deh, asa-s muierile, mai nestatornice in decizii). Am avut dintotdeauna o slabiciune fata de orasul unde m-a adus mama pe lume in ziua magica a dzeului crestin si in care tata a facut un pas in spate exclaman😛 "`ui, ce negricioasa e!!". Si aceasta slabiciune m-a facut sa-mi sustin concitadinii chiar impotriva logicii celei mai simple si, totodata, sa resping orice incercare de a nu vedea adevarata culoare a acestui oras al copilariei mele.

As fi vrut sa va spun povestile pe care mi le zicea bunica pe cand eram copil, cand incerca sa ma adoarma. Pentru ca povestile bunicii nu erau din acelea cu Cosanzene si Feti-Frumosi (pe acestea le-am aflat mult dupa ce am invatat sa citesc), ci fapte din copilaria ei: cei 5 frati, moartea prematura a mamei, venirea nemtilor si a rusilor, boierul cel nemilos si lacul lui, asezarea pe coji de nuca la scoala pentru ca nu putea pronunta sunetul [č], soldatul mancat de lupi pe camp, movilele uriasilor, noh, si altele. Dar acestea nu-si au locul aici pentru ca s-au petrecut intr-un sat din Baragan si nu in orasul meu. Poate om putea organiza si un concurs cu povesti ale bunicilor.

Noh, astazi totusi vreau sa explic sau sa demontez niste mituri pe care le-am tot auzit in ultimii ani. Asa ca va voi ruga sa aveti putintica rabdare ca sa intelegeti in viitor de ce:

Braila nu este in Moldova


(Stema orasului Braila)

Daca spui unui brailean, in gluma chiar, ca Braila face parte din Moldova, fie risti sa cazi, din intamplare, in fata metroului, fie ti se explica politicos (cum este cazul meu) ca esti un ignorant care nu are nici 5 clase, ca traiesti degeaba in Romania si ca, desigur, ai primit cetatenia pe ochii frumosi ai mamei tale care este, de altfel, o dama foarte bine vazuta in ochii locuitorilor din Ferentari. Bun, ca sa intelegeti de unde atata patima asupra acestui subiect in locuitorii unui oras atat de mic care prefera sa se mandreasca, mai degraba, cu o ascendenta turceasca sau greceasca sau chiar evreiasca, o sa explic, cu tot obiectivismul de care pot da dovada in aceste circumstante (da, e greu...dar fac o incercare). Toti stim clar ca Braila nu face parte nici geografic, nici istoric din regiunea romaneasca numita Moldova. Ce ne face pe noi sa injuram de mama focului cand suntem facuti "moldoveni" sunt urmatoarele aspecte: de la prima atestare documentara a orasului cu numele Brayla intr-un privilegiul comercial pentru brasoveni acordat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, orasul este prezentat ca asezare importanta a Țării Românești (asta una la mana); apoi, neam din neamul meu si nimeni dintre colegii de scoala sau prietenii de familie, vecini sau catei ai vecinilor n-a vorbit si nu vorbeste cu accent moldovenesc - nu cunosc procentajul galatenilor veniti sa se stabileasca in Braila, dar nu veti simti nici un pic de accent in gura unui brailean get-beget (a doua); diferentele colosale de accent dintre braileni si galateni (20km distanta) ne confera in mod evident titlul de "regateni" (a treia); si ultima care va fi discutata in subiectul urmator: infumurarea justificata a locuitorilor unui oras cu o istorie bogata, cu o ascensiune pastrata de-a lungul secolelor urmata de un declin venit de la Est.

Asadar, data viitoare cand veti dori sa faceti "misto" de un brailean, ganditi la ce am zis eu aici, ca e pericol de moarte. 😉

"Galatenii sunt niste moldoveni prosti, in timp ce vecinii nostri ne considera rudele lor sarace, dar cu pretentii."



Toata aceasta "rivalitate" are un substrat cultural-istoric generat de apartenenta celor doua orase la provincii istorice diferite. Apoi, desi nu am trait sub un clopot de sticla, am nasi de botez galateni, unul dintre cele mai frumoase suflete care-mi este, in acelasi timp, prietena este galateanca, pana sa ajung in "Capitala" si sa aud din gura bucurestenilor, eu nu am auzit/simtit/vazut aceasta rivalitate. Cel putin nu in felul exagerat in care este prezentata de catre "cunoscatori". Da, exista o rivalitate fireasca intre 2 orase invecinate asa cum exista peste tot in tara si in lume. Dar aceasta rivalitate se vede doar in disputele sportive si, sper eu, in competitia privind dezvoltarea econimica a fiecarui oras. Dar cam atat. Sincera sa fiu, prefer Braila pentru izul sau de oras cu arhitectura veche si frumoasa, pe cand Galatiul imi pare a fi un oras nou, industrializat fortat, facut numai din beton. Dar asta nu ma va face niciodata sa desconsider Galatiul sau locuitorii sai. Oameni prosti exista peste tot, prea multi chiar. Nu se face sa-i aratam cu degetul numai pe cei din Galati, respectiv Moldova. Avem si noi langa noi cu duiumul. So, chill...

Orasul cutitarilor



Dap, asta tot de la un bucurestean am auzit-o (cum le zici tu, mai rar, Bibicule!). Se crede ca in Braila salasluiesc bande de tigani cutitari care fac imposibila circulatia in siguranta noaptea pe strazile orasului. Si ca acei cutitari sunt dintre cei mai sangerosi, fosti detinuti, fara nici un dzeu, etc. "D-apoi cine n-a auzit de cutitarii din Braila?". Poi eu clar nuh. Dar hai sa va spun si care este realitatea de la care s-a dezvoltat acest mit, transformat intr-un mod cat se poate de ignorant in ceva anti-Braila. Legenda spune ca, pe vremuri, hamalii din portul Braila lucrau cu niste cutite lungi si incovoiate cu care trebuiau sa taie repede sfoara de la gatul sacilor de grane. Dupa program, cutitele erau tot la brau si, cum dupa zece pahare de rom, unora le este greu sa distinga impulsurile logice de cele inasprite de alcool, de aici legenda cutitelor. Noh, de la asta la ce a rasarit in mintea copiilor din ziua de azi, e cale lunga.

Braila e un oras cu femei frumoase



Am auzit ca ar mai fi si...necinstite. Dar despre aceasta a doua catalogare ma voi feri sa comentez. Se spune ca frumusetea brailencelor provine de la amestecul de natii: romani, turci, greci, armeni, lipoveni, orasul fiind unul cosmopolit din vremuri vechi. Dar nu voi generaliza. Sigur ca mama mea este cea mai frumoasa femeie din lume, Sigur ca si bunica. Sigur ca n-am iesit atat de negricioasa pe cat ma vazuse tata in prima zi a infiintarii mele pe pamant. Noh, frumusetea e subiectiva. Si izvoraste din altceva. Restul is doar palavre de adormit spiritele cele ascutite. Dixit!

Orasul fara McDonalds



Hehe. Si cat ma mai smiorcaiam in liceu ca pesedistul, capcaunul ala de primar nu a acceptat deschiderea unui fast-food McDonalds, din acela cu rosu si galben si clovnul acela caraghios, cum vazusem la televizor. Noah, copchil tampit. Ce sa stiu eu de alimentatie nesanatoasa cand mama ne gatea zilnic si ne lua cate un kebab o data la doi ani? Neh, eu voiam un hamburger din acela mare si viu colorat, desi habar n-aveam ca e, de fapt, o chiftea greu de digerat cu mult sub ceea ce ne gatea tata cand ne aducea "pachet" in Bucuresti. Dar sa revin. Nici azi nu are Braila McDonalds. A fost, la un moment dat o caravana cu un fel de rulote care au circulat prin tara. Si a primit si la noi drept de sedere si comercializare timp de o saptamana or so. Si atat. In schimb, acum ne-am emancipat: avem mall-uri si...KFC.

Brailenilor le place pestele



Nu stiu cati dintre voi ati crescut pe malul unei ape. Dar poate unii dintre aceia care au avut aceasta sansa isi amintesc de galetile cu peste aduse de capul familiei responsabil cu hranirea a 4 suflete si trantite tacticos in chiuveta, spunand mandru nevoie-mare: "Hai, la curatat!". Noh, recunosc ca astfel am prins gustul pentru anatomie si am pierdut scarba fata de organe si corpuri eviscerate. Cand primeam in maini un somn sau un crap, era un vis. Trebuia sa ii despic cu grija burta ca sa nu-i imprastii icrele sau laptii pe care apoi tot noi, copiii, le mancam prajiti in servetele de hartie. Sa ii scot "urechile" si sa-i dau jos solzii, avand grija sa nu ii zbor prin toata bucataria pe care mama o pazea cu strasnicie. Da, asta era fain. Dar pestisorii aceia mici pe care ii curatam, uneori, vii inca, ale caror oase subtiri imi intrau in degete si pe care ii scapam foarte usor din maini, pestisorii aceia mici i-am urat. Nu-mi placea nici sa-i curat, nici sa-i mananc. Nu este o trauma a copilariei mele, dar, traind intr-o vreme cand singura sursa de carne erau puii congelati adusi din China pentru care trebuia mama sa se trezeasca la 5 dimineata pt a sta la rand, cam 50% din meniul familiei a constat din produse piscicole: fie peste, fie raci (nu stiu cati dintre voi ati mancat vreodata icre crude de raci, culese de sub coada lor, dar sunt o explozie de vitamine), fie picioare de broasca, fie scoici. Noh, acum doar f rar mai mananc preparate din peste. Cred ca nivelul de saturatie a fost depasit de multa vreme si cred ca orice brailean sau dobrogean va va spune asta. Nu, nu ne place pestele mai mult decat alte tipuri de carne, ba, in unele cazuri, dimpotriva.

Si o ultima idee care nu este mit, dar am uitat sa prezint acest lucru in articolul precedent:

Orasul evantai



Braila e formata din strazi dispuse in forma de evantai, cu bulevardele principale care le taie ca niste raze si avand baza pe firul Dunarii. Asadar centrul orasului e de fapt la marginea acestuia. Puteti incerca daca treceti vreodata prin oras. Porniti pe o strada care incepe de la Dunare si veti ajunge negresit, dupa ce ocoliti un pic prin oras, tot la Dunare.


Noh, nu este un articol tocmai potrivit pentru a-mi respecta promisiunea, asa sec si fara miez, dar povesteste lucruri dragi mie si sper sa fie macar un pic educativ. Poate in inimile ardelenilor si basarabenilor, aceste "mituri" nu rezoneaza, desi, cred eu, o mica parte din toate acestea se gaseste peste tot in Tara.