O eZi oarecare / ep. 3
Recti Lian
Cand mi-a facut semn sa-l urmez, asudam pe linia de productie umpland cartoane cu merinde si mirodenii rare pentru burghezie. M-am dus, ca nu-i dupa mine pe aici. La etajul asta nu miroase a mancare. Se aude muzica, pe geam vezi in lung si-n lat furnicarul la lucru. Ce pulime sunt! Ma gandesc.
-Vremurile sunt grele, imi zice. Stai jos.
Ma asez, misto birou. Ma intreb cat costa toata mobila asta. Are un dosar cu numele meu pe el.
-Ai salariul prea mare.
Bai, nene... nu alege abordarea asta. Imi zic in sinea mea. Continua sa-mi povesteasca cum vezi doamne, economia de piata, ca-i greu sa fi boier, luxul costa, vrute si nevrute. Ma invinetesc. Ii trag dosarul din fata si-i scriu pe de-a lungul: MA PIS PE FIRMA TA.
Am plecat, nu inainte sa fac ce i-am promis, exact pe poarta. Foarte simbolic.
Acum locuiesc la munte, prin Bucovina. Salariu mai bun, aer mai curat... ce sa zic, deja ninge. Sa nu mai zic ca de cand sunt aici, mi-am mai adaugat 2 stele pe epoleti.
Nota:
Articol scris pentru questul cu 3 articole x 25 comments.
Discutiile apreciate.
Comments
o7
Când te faci mare și boier să nu uiți să-ți electrifici poarta firmei 😉
Un potential eveniment de observat? 😛
Bineînțeles!
Angajatii nu vor mai fi nevoiti sa sa dea bani la coafor pentru a-si face parul permanent, deci o economie! 😉
Si sa-ti construiesti o buda-n casa sa nu te mai bata vantu-n ...stii tu unde!
07
25
deci campania mea : ''HAI IN BUCOVINA'' functioneaza ..... 😃
Deci a nins cu stele. Fain.
'is verzi stelele ? 😃
😁)))
Comment deleted
Bravo!
Si-acu' treci la muncă! :}
comment fain
😉
🙂
o7
frumos 😃
19
😃
🙂
.
🙂
Bine
.
o7
o/