mame de baieti.

Day 1,993, 16:30 • Published in Republic of Moldova Romania • by direct x

Lady-eu am fost singurul copil la parinti. am mai avut cateva luni doi frati gemeni dar au murit din cauza unei sarcini toxice. pe la 6 luni de viata am facut o pneumonie foarte urata. mama, studenta la farmacie fiind, vreo 23 de ani avea atunci, a vazut ca tratamentul cu peniciline nu da vreun rezultat, m-a bagat intr-un soi de program experimental de cercetare cu tratament cu cefalosporine injectabile de generatia I.

acum vorbim de cefalosporine de generatie IV. Pneumococcus varianta rezistenta o fost omorat si eu exist (spre disperarea unora sau altora) datorita unei studente disperate in anul 4 la farmacie, pentru viata copilului ei.

si in viata am mai avut ocazii mai mici sau mai mari in care mama mi-a adus de unde de niciunde de ceea ce aveam nevoie.
saraca s-a dus pe neasteptate. si dupa ce i-am inchis ochii cu mana mea si i-am aprins o lumanare, m-am dus la pompele funebre si am aranjat de toate care se puteau aranja atunci. (or trecut vreo 10 ani). si apoi am adunat un tata care vorbea singur, o prietena care plangea incontinuu (sotia mea), i-am bagat in masina si am mers acasa unde era bunica suferinda de inima operata fiind de dublu baypass coronarian (un record de varsta si acea operatie - tot din cauza mamei).

si cand am intrat in casa, a venit cainele si a inceput sa se gudure pe langa mine, am incercat sa-l mangai dar eram paralizat intr-un fel, bunica, o femeie strasnica (mama tatei) ne-a aruncat niste ochi patrunzatori/intrebatori nu gasesc cuvantul cel mai potrivit si rand pe rand si tata si sotia si eu am lasat capetele in jos. I-am spus in timp ce lasam privirea, ca mama a murit. Am fost singurul din familie care a putut sa deschida gura atunci. Si n-am putut plange si nu inteleg de ce. Tata a plans eu nu.

eh sa revenim la mamele de baieti. Mie mama mi-a spus si m-a rugat doua chestii:
1. sa n-o fac fara prezervativ (SIDA era la moda)
2. sa nu-i aduc acasa o cioruta.
Cu bunica treaba o fost diferita. Avea saraca o obisnuinta stranie. Cum ajungeam acasa la ea sau la mine, in fine... indiferent de ora, 2, 3, 5 dimineata (deh am fost si eu student) venea saraca cu mancarea pe un scaun in fata mea. Si trebuia sa mananc tot. Si de fiecare data cand deschideam eu gura, sa bag ceva mancare si ea era pe langa mine, deschidea si ea gura.

Imi aduc aminte odata, dupa ce murise mama, de o discutie intre ea si nevastamea. M-au trimis cu gunoiul, am iesit din casa si am trantit usa, apoi mi-am adus aminte ca trebuia sa mai arunc si deodorantul din baie care se terminase. Apas incet clanta de la usa, intru si viitoarea nevasta in discutie cu supersoacra (ca asa i-am spus de atunci cat a mai trait).

Nevasta – da` matale crezi ca eu o sa stau sa-i calc pantaloni si camasi?
Supersoacra(bunicamea) – tace

Nevasta – da` matale crezi ca o sa-i intind de mancare in fata cand vine de la servici?
Supersoacra(bunicamea) – tace

Nevasta-da matale crezi ca o sa-i spal si o sa-i calc chilotii?
Supersoacra(bunicamea) – o sa-i faci toate astea mai fata daca il iubesti.

Am simtit in vocea ei (nu apasata superapasata de parca vorbea Stolojan cu un compresor de asfalt pe buze) privirea aia de killer si m-am furisat afara din casa fara sa ma auda nimeni.

Si acum sotia imi spune de fiecare data cand imi calca, aduce de mancare sau baga rufe la spalat de acea conversatie, nici acum nu stie ca am auzit-o. Si zambesc. Supersoacra o murit si ea saraca dar o facut din punctul meu de vedere ceea ce era de facut, ca n-am avut conversatii sau dispute pe tema asta, problema fiind clara in cazul pantalonilor, camasilor, mancarii si chilotilor cu nevasta, conventia noastra fiind ca, ala care are mai mult timp se descurca.