Mâtzelor, stand down!

Day 865, 09:53 • Published in Romania Croatia • by Ion Vlahu

Scriu acest articol în calitatea mea de “mâtză de primă oră”. Termenul este în ghilimele pentru că el este o parafrază după un concept din lumea reală: în studiul islamistic, primii credincioși convertiți la Islam se numesc “musulmani de primă oră”, aflați în primul cerc al Profetului. A nu se înțelege, de aici, că Xigna a fost un profet sau un “om sfânt al acestui joc”. N-a fost. Dar a fost, în schimb, un om care și-a dorit o alternativă și nu a așteptat de la alții să o creeze, ci a început cu sine. A vorbit despre o politică altfel, care să se raporteze la principii și nu la oameni. A vorbit despre o a treia cale, a mâtzei, ca simbol intern și extern al resurselor și disponibilitiății acestei națiuni de a face ceva măreț. A vorbit și despre “accountability” sau promovarea indivizilor pe principii meritocratice. Și eu, pentru asta sunt aici. Asta înseamnă pentru mine spiritul TMP, chiar dacă, în practică, obiectivele celor cel conduc îl pot perverti.

Astăzi, TMP, dincolo de orice pragmatism strategic sau idealism etic, și-a anunțat, prin decizia unilaterală a președintelui său, susținerea pentru candidatul UGD. Așadar, să analizăm acest fapt prin raportare la cele două paliere despre care am vorbit mai sus.

1. Pragmatismul strategic este un concept amoral. El ține cont de interese, de grafice și are în vedere atingerea obiectivelor. Un partid trebuie să aibă ca scop conducerea statului pentru a produce, prin levierele aflate la dispoziția acestuia, prosperitate. Pentru a putea conduce statul trebuie să acumuleze simpatie. În sens relativ, capitalul de simpatie al partidului tău trebuie să îl depășească pe cel al contracandidatului. Așadar, dacă ai un capital de simpatie insuficient pentru a-l face pe Xigna președinte, te aliezi cu UGD pentru a beneficia și de capitalul lor de simpatie. Pe fond, o faci pentru că așa consideri că îți poți atinge obiectivele politice și poți produce prosperitate statului și nu pentru a capitaliza putere. Asta este calcul pragmatic și este un instrument politic legitim. În schimb, când îți subordonezi capitalul de simpatie interesului altor partide, fapt ce îți aduce prejudicii de imagine, când apari ca o falangă a unui grup de interese, trebuie să te repoziționezi, pentru că îți bați, pe românește, “cuie în tălpi”. Astăzi, susținerea UGD-ului este o piatră de moară atârnată de gâtul acestui partid și din rațiuni de PR. Nu mă interesează dacă președintele Crăciun sau guvernatorul Kidu au făcut afaceri oneroase, mă interesează că asta e percepția publică și orice legitimare a acestui establishment îți aduce prejudicii incalculabile. Deci, TMP nu acționează nici pragmatic și nici strategic!

2. Idealismul etic este acel mecanism al unui partid care determină subordonarea obiectivelor imediate principiilor. Așadar, nu susținem decât pe cei care sunt în conformitate cu sistemul nostru axiologic chiar dacă “we’re backing the wrong horse”. Cred că e evident pentru toți că nu idealismul etic stă la baza acestei susțineri, pentru un om controversat altfel.

Așadar, ce face Mâtza? Susține interese exterioare sieși. Își erodează capitalul de simpatie de dragul UGD, care a cunoscut un reviriment. Nu uitați, lideri ai TMP că un sistem politic funcționează pe principiul proporționalității inverse: pentru ca unii să crească, ceilalți trebuie să scadă. Mâtza pierde din cauza acestor alegeri și de aceea mi-am permis, dragi cititori să fac această expunere și să vă sugerez ceva. Stand down. Arătați-le că forța partidului vine din principiile și dezideratele simplilor membrii și orice derapaj de la acestea face din lideri niște indivizi ridicoli și lipsiți de legitimitate.

Mâtzelor, stand down!