Gold pentru tank-uri sau strenght pentru popor?

Day 1,179, 08:43 • Published in Romania Croatia • by Ion Vlahu

Primul articol publicat în ziarul Politics and Nations după o pauză de aproape un an. Hope it will be as good for you as it is for me.

Înaintea de toate, vreau să interpretați acest articol ca o reacție la ultimul articol scris de gishae, un jucător pe care-l respect pentru contribuția și efortul său în acest joc, fără să fi avut plăcerea de a-l cunoaște. Deci, în calitate de observator tăcut, pentru o lungă perioadă, doresc să ridic o mânușă pe care articolul său a aruncat-o.

“Iar motivatia pentru care recurg la masura asta nu tine de razbunare sau de rea vointa, ci pur si simplu pentru ca poate, in conditiile astea, cineva va gasi o solutie mai buna pentru dezvoltarea comunitatii.”, scrie gishae, motivându-și decizia de a ieși din prim-planul societății e-românești. Dezvoltarea comunității, bun subiect de reflecție...

Una din nemulțumirile domniei sale au fost criticile pe care a opiniei publice le-a adus tank-urilor, care, pare-se, cheltuie avuția țării pe “exerciții intensive de dezvoltare personală” (a se citi tanking). Și, atunci, a făcut un pas în spate, atitudine împărtășită de alte tankuri, după cum se poate deduce din comentariile articolului său.

Există, în mod legitim, sentimentul ingratitudinii. Echilibrul pe care România reușeste să-l mențină în raport cu inamicii ei se datorează în primul rând tankurilor, al căror rol, după ultima schimbare a regulilor, a crescut exponențial. Dacă în v1 tankurile susțineau armatele, acum, din punct de vedere al damage-ului, armatele susțin tankurile. Există momente de maximă aberație când un singur luptător dă mai mult damage decât 500 de soldați medii. Bineînțeles, nu e vina tankurilor că lucrurile stau așa și, oricum, până această realitate se va modifica, rolul lor rămâne esențial dacă vrem ca România să existe pe hartă.

Există atunci vreun motiv legitim de frustrare pentru acea parte a societății care-i contestă, dincolo de micile frustrări inerente competiției dintre oameni? Eu cred că da. Să explic. Este nesănătos ca o societate de (să zicem) 2000 de oameni activi să depindă de banii și strenght -ul a 20 de persoane (adica 1%, give or take). Ce se întâmplă, ipotetic, dacă acești oameni, se decid să se retragă sau să devină 2 clikeri? O să spuneți că nu au cum să se retragă toți (și 2 din 20 dacă se retrag înseamnă o scădere cu 10% a potențialului tankurilor), dar oricum este o greșeală ca o întreagă națiune să se bazeze pe atât de puțini cetățeni. Asta la nivel teoretic. Practic, lucrurile se complică, pentru că o strategie alternativă, care să valorizeze grupul, e dificil de organizat și implementat.

Totuși, să facem un exercițiu teoretic, care, ce-i drept, nu va fi perfect valid, din cauza imposibilității de a disocia (din cauză ca-mi lipsesc informațiile, dacă le are cineva, putem schimba calculul) cheltuiala publică de cea privată. În timpul luptei din Central Hungary, de acum o săptămână, (zilele 1170 și 1171), România a cheltuit, conform statisticilor lui Bogdan_L, 11.307 gold. Acest gold a asigurat un damage monstruos, dar inutil, din moment ce România a pierdut lupta.

Și, acum, să lansez o variantă. Ce este esențial pentru dezvoltarea unui soldat? Strenght-ul, în principal, rank-ul se atinge prea greu ca să conteze. România are, să zicem, cam 1000 de soldați activi. S-au tankat, deci, cam 11 gold de soldat activ într-o singură zi. Iar asta înseamnă training cu Napoleon, pentru toată armata română (1000 persoane), cam 6 zile. Dacă un train normal oferă 6~ str și napoleon 16~, diferența este de 10 str/pers/zi. Calculul ar fi că din cei 11k gold, dacă s-ar fi cheltuit pe creșterea strenght-ului întregii armate, s-ar fi obținut o creștere totală de 60.000 str. Strenght care rămâne, se acumulează, și crește puterea totală a armatei române.

Bineînțeles, concluziile sunt contestabile, din cauza multelor variabile. Dar schimbarea paradigmei de interpretare utilitaristă, care domină logica e-românilor, ar putea fi soluția. Pe termen lung, s-ar putea să avem mai mult de câștigat, bazându-ne pe cei mulți. Oricum, putem renunța la dispute politice sordide și la atacuri ad hominem pentru a ne gândi cum putem deveni mai puternici, atunci când regulile jocului se vor schimba sau un jucător se va decide să ne părăsească. Aștept opiniile dumneavoastră!