Join the new world

Nu-i plăcea să se joace cu copiii în mod deosebit. Uneori se lipea cu spatele de peretele unui bloc, întindea brațele și privea cerul. Imagina că poartă în spate o rachetă imensă și pornea într-o călătorie fascinantă în jurul Pământului.

Zborurile ei imaginare erau uneori întrerupte de către D-ra Jana, care-o trimitea până la magazinul din colț să cumpere borș acru la pungă.

La D-ra Jana ușa era mereu descuiată. Cu punga de borș în brațe, se ridica pe vârfuri și apăsa clanța cu bărbia. Pe colțul mesei o aștepta, ca de fiecare dată, o prăjitură și un pahar de socată. D-ra Jana o privea cu îngăduință și mereu îi strecura un bănuț în buzunarul de la piept al cămășii și-i mulțumea.

Duminica, dupa ce venea de la biserică, o vizita și dacă nu o prindea ascuțind un braț de creioane, atunci jucau cărti, vreme de un ceas, la masa din bucătărie.

D-ra Jana scotea cerculețe de fum dintr-o țigară înfiptă într-un suport de lemn și îi arunca priviri pe furiș pe deasupra cărților pe care le ținea răsfirate în mână ca pe un evantai. Cocheta, D-ra Jana. Misterioasă... și cu siguranță trebuie să fi fost neasemuit de frumoasă în tinerețe.

Când a căzut la pat o vizita de două, trei ori pe zi. D-ra Jana a rugat-o într-o după amiază să caute în șifonier și să-i aducă de pe raftul de sus o cutie mica din lemn. Atunci a văzut pentru prima și pentru ultima oară ce ascundea cutia aceea misterioasă: un port țigaret din lemn de cireș, cu gravuri deosebite, o ascuțitoare veche, un creion cu vârful rupt, o fotografie cu un aviator chipeș și un foaie de hârtie îngălbenită de timp, pe care cu greu se mai distingeau câteva rânduri scrise în mare grabă cu creionul:

„Draga mea Jana, plec în misiune. După zborul acesta, logodna noastră se va săvârși negreșit într-un cerc restrâns, acolo, la conac, după cum am stabilit.

Te iubesc, sufletul meu perec...”