Apariția omului și locul său în univers.

Day 4,983, 04:38 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Nicolae93


Dacă ar fi să rezumăm pe scurt apariția universului, a vieții și implicit a omului, acesta ar suna cam așa:

Universul a luat naștere acum 13,7 miliarde de ani sub forma unei particule care conținea o cantitate inimaginabilă de energie. În urma acestei explozii (Big Bang) această particulă și-a împrăștiat conținutul iar expansiunea declanșată atunci continuă și azi. După ce universul s-a răcit a apărut materia, sub forma norilor de hidrogen și heliu, iar aceștia din urmă au dus la apariția stelelor în interiorul cărora s-au format atomii mai grei. Unele stele au explodat (supernovele) și au împrăștiat în spațiu elementele chimice mai grele din care s-au format noi sisteme solare, inclusiv sistemul nostru solar și implicit Terra. Cu ajutorul surselor de energie care generau lumină și raze ultraviolete, pe Terra s-au dezvoltat componentele chimice necesare vieții care a dus în cele din urmă la apariția primei celule vii acum 3,5- 4 miliarde de ani. Aceasta s-a divizat și s-a înmulțit, iar de atunci viața evoluează continuu. O mutație de acum 6 milioane de ani a declanșat procesul evolutiv care a dus la apariția hominizilor din cimpanzei. Specia umană, care a apărut nu mai târziu de acum 200 de mii de ani a ajuns să domine celelalte specii de hominizi, iar în urmă cu doar 13 mii de ani dominaserăm întreaga planetă.

Religiile au apărut ca urmare a faptului că omul încerca să răspundă la niște întrebări cu privire la mediul înconjurător fără a avea la îndemână mijloacele științifice pe care le avem în prezent. Acestea au introdus în dogma lor omul ca parte centrală a universului și au încercat să ofere un sens romanțat existenței omului dar adevărul cosmic arată omul așa cum este, o foarte mică parte din ceea ce numim viața pe Terra.

Cei crescuți în spiritul tradiției iudeo-creștine cred că lumea a fost creată în urmă cu doar câteva mii de ani mai exact în anul 3761 î.Hr., după calculele evreilor, sau în 4004 î.Hr., potrivit Bibliei, mai exact Biblia regelui Iacob publicată în 1611. Alte culturi au o concepție diferită asupra timpului. Spre exemplu conform inscripțiilor maya, lumea are o istorie de un milion de ani. Astronomul chinez I-Hseing scria în secolul 8 că lumea are câteva milioane de ani. Hindușii cred că întreg cosmosul este supus unui ciclu al morții și al renașterii. O zi și o noapte a lui Brahma durează 8,64 miliarde de ani, adică puțin mai mult decât jumătate din timpul scurs de la Bing Bang potrivit cosmologiei științifice.

Întrucât noi oamenii trăim aproximativ un secol, nu avem o experiență directă a timpului cosmic. Pentru a înțelege mai bine timpul fără a ne pierde în miliarde de ani putem comprima timpul scurs de la Bing Bang într-un experiment. Astfel, dacă universul ar fi luat naștere acum 13 ani, Pământul ar fi apărut acum 5 ani, iar meteoritul care a dus la dispariția dinozaurilor și la dezvoltarea mamiferelor ar fi avut loc acum 3 săptămâni. Primele antropoide bipede ar fi apărut acum 3 zile, primul Homo sapiens în urmă cu 53 de minute iar societatea industrială modernă ar avea o istorie de doar 6 secunde. Dacă pământul ar avea doar 24 de ore, primele organisme unicelulare ar fi apărut la ora 4 dimineața, iar primele plante acvatice la ora 20,30. Plantele și animalele ar fi apărut pe uscat la ora 22, iar dinozaurii puțin înainte de ora 23. Dinozaurii ar fi dispărut cu 21 de minute înainte de miezul nopții, oamenii ar fi apărut cu mai puțin de 2 minute înainte de miezul nopții, iar agricultura și primele orașe-stat ar fi apărut cu doar câteva secunde înainte de miezul nopții. Dar dincolo de analogia folosită, adevărul care se impune este că istoria omului reprezintă o fracțiune foarte mică din vârsta planetei și o fracțiune și mai mică din vârsta universului.

Revenind la apariția speciei umane, aceasta nu s-a petrecut imediat ci a fost un întreg proces evolutiv care a dus la ceea ce numim astăzi Homo sapiens. Separarea liniei evolutive a omului de cea a primatelor mari, s-a produs în urmă ci 5 milioane de ani și a continuat până acum 200 mii de ani când specia noastră (Homo Sapiens) a părăsit estul Africii și a populat toată planeta. Ultima era glaciară (acum 90 mii de ani) a permis omului să ajungă în cele mai îndepărtate colturi ale lumii, regiuni care astăzi sunt despărțite de suprafețe mari de apă. O călătorie lungă și anevoioasă în termenii vieții noastre și totuși scurtă dacă o raportam la vârsta universului.

De remarcat este faptul că deși suntem o specie tânără de doar 200 de mii de ani, am reușit relativ repede să acaparăm lanțul trofic și viața pe Terra. Fie că suntem rezultatul hazardului sau nu, viața există cu siguranță și în alte sisteme solare, iar alte forme de viață inteligentă au o probabilitate mare de a exista. Astăzi mai mult ca niciodată trebuie să înțelegem că suntem parte a lanțului trofic și a vieții pe Terra, nu stăpânii ei, iar după secole de subjugare a resurselor Terrei trebuie să reînvățăm să trăim în echilibru cu ea, altfel riscăm să distrugem gazda care ne-a dat viață și odată cu ea și pe noi.