"acasa la mine"

Day 1,760, 07:49 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by Mitzoi

nu pot concura cu cei care au scris pana acum si imi pare rau...as fi vrut sa ma pot arata demna de o capodopera pentru a vedea si voi ce inseamna "acasa" pentru mine, unul dintre cele mai sfinte cuvinte ale vocabularului oricarei limbi...dar, de la o vreme, cuvintele nu mai vor sa ma asculte si, oricat as incerca sa ma folosesc de ele, le simt indaratnice, vrand sa se aseze mai mereu anapoda (iarta-ma, ioane), spre a nu ma lasa sa-mi duc gandurile la bun sfarsit...prin urmare, voi folosi si surse externe, sperand sa pot cuprinde cat mai mult din ceea ce inseamna "acasa la mine"...

m-am nascut intr-un oras...un oras cu o istorie veche si bogata, asezat pe malul unei ape stravechi si demne unde am invatat in zile de vara pline de spaima sa inot...as vrea sa va pot arata ce inseamna Dunarea la Braila fara poze cosmetizate, ci asa cum arata ea cand te apropii de mal si o privesti: mare, tulbure si inversunata, dar stiind a povesti atat de multe pe care mintea noastra nu le mai poate cuprinde...

asadar...incep prin a va prezenta Marita Doamna a copilariei mele...

1. In Balta Brailei






2. Iarna







3. Peste mal



nu am spatiu destul pentru a continua, de aceea va voi arata cat voi putea si orasul...

Istorie:

Cetatea dateaza de dupa 1538. Atunci, in retragere, dupa expeditia de pedepsire a lui Petru Rares in Moldova, Soliman Magnificul ocupa Tighina, pe Nistru, si Braila, portul cel mai important al Tarii Romanesti pe Dunarea de Jos. De atunci si pana dupa 1800, vreme de mai bine de trei veacuri, Braila devine cap de pod al intereselor otomane in regiune. Cum Braila, cu tot ce insemna ea din punct de vedere economic si strategic, intra direct sub administrarea Portii, turcii construiesc aici o cetate fabuloasa, imposibil de cucerit. Minarete semete se inaltau indaratul zidurilor, fantani adanci, cu apa limpede, au fost sapate, pentru ca “Ibraila” sa reziste cat mai mult, in caz ca avea sa fie atacata. Au asezat citadela pe cel mai inalt loc de pe toata terasa Dunarii – acolo unde crestinii isi pusesera, inainte de cucerire, mormintele, conform traditiei.

Legende moderne:

1. La Tanti Elvira

In perioada interbelica, a existat intr-adevar o casa de toleranta patronata de madama respectiva, chiar in portul orasului. Aici, se pare ca activau fete care NU aveau "condicuta", multe venite de prin Dobrogea si Basarabia, erau analfabete si folosite de Prefectura ca informatoare. Lucrau in regim „de urgenţă", acceptând şi clienţi mai săraci, uneori chiar şi pe vapoare, când erau chemate.

Localul nu mai există acum. Legenda spune că a fost distrus tocmai din cauză că devenise un fel de „cuib al destrăbălării" care de cele mai multe ori adăpostea tâlhari, hoţi şi spioni.





2. Strada Rosie si Strada Neagra

Ambele si-au pastrat denumirea si sunt situate in apropierea Centrului Vechi al orasului. Pe strada Rosie, se spune, erau cele mai urate femei, motiv pentru care felinarele ramaneau aprinse toata noaptea (adica era liber la musterii), iar pe strada Neagra se stingeau repede, "decuseara", fiindca femeile erau "grase si rosii în obraji".

3. Terente

Nascut in Caracliu, jud Tulcea, dar devenit apoi brailean, mi-a parut intotdeauna a fi avut viata trista a unui razvratit impotriva sortii potrivnice. Poate la aceasta imagine a contribuit din plin si presa vremii, dar faptele raman, oricat de exagerate sau cosmetizate i-au fost ulterior crimele. Murindu-i nevasta si 2 copii de ciuma si alti 2 copii inecati, s-au createle ingredientele vietii antisociale pe care a dus-o mai apoi. Nu va voi prezenta aici poza cu borcanul de la Mina Minovici si nici nu va voi povesti nimic despre acesta. Prefer sa vedeti cum a aratat personajul care, fara sa vrea, a devenit legendar nu prin faptele sale "haiducesti".



Etnii:

Lipovenii

Au sosit la Braila de aproape 300 ani din cauza persecutiilor religioase. Credinciosi de Rit Vechi, lipovenii respecta vechiul Calendar Iulian, decalat fata de cel actual, Gregorian, cu doua saptamani. Simbolul Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi este crucea cu opt brate, iar Braila e centrul spiritual al lipovenilor din toata lumea. Aici sunt hirotoniti preoti pentru bisericile de Rit Vechi din toata lumea.

Obiective:

1. Gradina Mare

Este o gradina publica situata intre Centrul Vechi si Port, aparuta in documente inca de la 1830. Cu asa vechime, are un aspect de sera veche dat de copacii inalti si batrani, Chioscul Fanfarei si Castelul de apa. Ce se stie mai putin, este ca sub ea se afla una dintre iesirile din Catacombele Brailei. Cand eram copil, am avut ocazia sa vad surpata o parte din aceasta iesire. Din pacate, tata ma tinea prea strans de mana in timp ce-mi povestea si n-am putut explora atunci.











2. Catacombele Brailei

Ca tot am adus vorba de ele. Construite de turci pentru a adaposti acolo comorile orasului si pentru a-si asigura retragerea pe Dunare in caz de asediu din partea valahilor, sunt in fapt cel mai mare sistem defensiv de genul acesta construit de-a lungul Dunarii. Aproape sub fiecare casa veche, si, slava domnului, mai sunt inca destule, se afla o "hruba" (asa numesc batranii nostri aceste tuneluri).

Se spune chiar ca exista o hruba pe sub Dunare, pe unde se ajungea la Ghecet, în Tulcea.

“Copil fiind, prin 1957-1960, locuiam pe strada Masinilor, intr-o cladire construita in 1880. Casa avea si un subsol de peste 2 metri adancime, din care se putea cobori in alt subsol, de inca 3 metri, ce depasea ca intindere cu mult limitele constructiei. Catre sud, exista o noua trecere boltita, din caramida, ce sugera o panta coboratoare, dar trecerea aceasta era zidita. Prin rarele fisuri, se simtea curent rece, chiar si in mijlocul verii. Asta imi sugera existenta in spatele zidariei a unui tunel mai lung si destul de adanc”, isi aminteste Matei Turcila, un fost brailean fascinat de legendele hrubelor.

Marioara Burciu s-a avantat, la randu-i, prin hrube, pe vremea copilariei sale. “Am locuit pe strada Stefan cel Mare. In timpul demolarilor din 1978-1982, s-a cascat o groapa mare, surpata, pe unde au trecut buldozerele. Dupa plecarea utilajelor, mai multi copii, printre care ma aflam si eu, am pornit in cercetare si am dat peste o hruba. Am coborat. Era imensa, cam 3-4 metri inaltime si 10 latime, boltita, captusita cu caramida rosie, bine conservata. Mirosul era ca de casa veche neaerisita. Partea de jos era ca un drum de tara pietruit, uscat. Nu am inaintat prea mult in ea, de frica sa nu fim prinsi inauntru de moloz sau de surparea peretilor. Constructia se indrepta spre Dunare, cam la 4-5 metri adancime, pe o lungime de 15 metri...”.







3. Moara Violattos

Construita in 1898 de catre Anghel Saligny, Moara Violattos a reprezentat, pentru perioada cand a fost inaugurata, o realizare de exceptie – era cea mai mare moara pe baza de abur din estul Europei si devenise, astfel, mandria intregii Românii. Sfarsitul acesteia a inceput în anii ’40 cand, din pricina problemelor financare, a fost silita sa intre in faliment. In anul 1944, rusii au demontat toata masinaria si-au transportat-o in Rusia, iar in 1948 a fost nationalizata.

Actualmente, este subiect de amuzament pentru turistii ocazionali deoarece pastraza inca pe frontispiciu, la peste 20 de ani de la revolutie, "SI POPORUL".





4. Casa Embiricos

Conceputa in 1912 de catre arhitectul Lazar I. Predinger, a fost destinata ca sediu al agentiei de vapoare M. Embiricos & Co. si locuinta a marelui armator Menelaos Embiricos. Firma M. Embiricos & Co. efectua export de cereale si import de carbuni, detinea linia transatlantica de transport de calatori cu vapoare de lux.

Cladirea a fost vanduta in anul 1927, cand afacerile firmei au scazut. Dupa 1930 destinatia cladririi a fost pe ran😛 sediul Societatii Meseriasilor braileni “Mihail Eminescu” (1930-1937), Dispensarul Casei Asigurarilor Sociale (1937), a fost ocupata de trupele armatei sovietice din august 1944 pana la retragera acestora din tara, iar apoi a adapostit un spital si o policlinica. Din 1987 s-a numit Casa Colectiilor de Arta, iar din 2002 Centrul Cultural Nicapetre.







5. Gara din Braila

Nu pot sa nu mentionez Gara pentru ca mare parte a copilariei mi-am petrecut-o printre vagoane de tren. Parintii mei locuiesc la aprox 100m de Gara, asadar, pe nestiute, mergeam cu fratele meu, ne cataram in vagoanele de marfa si numaram boabele de grau cazute.

Bon, Gara din Braila a fost deschisa in 1872 si este inca un punct important de tranzit pentru marfurile care vor sa iasa pe Dunare.





6. Piața Traian

Piata Traian este în fapt Centrul Vechi al orasului, de unde se deschid ca intr-un eventai toate arterele acestuia. Piata dateaza din 1833, atunci fiind pavata cu piatră cubica. S-a numit initial Piata „Sfintii Mihail si Gavril” si avea o suprafată de 11000 mp.





7. Lacu Sarat

Lacu Sarat este de fapt format din doua lacuri, despartite de o sosea si de o linie ferata, lacuri ce comunica intre ele printr-un canal subteran special amenajat. Primele stabilimente pentru bai calde au fost construite aici inca din 1875. Cercetarile ulterioare si analizele chimice ale apei lacului au demonstrat o concentratie puternica de saruri minerale si faptul ca namolul de aici dispune de o eficienta terapeutica analoga lacurilor din Suedia, Italia sau Austria. Dar istoria acestui loc pare a fi mult mai veche: se spune ca proprietatile terapeutice uimitoare ale apei si namolului de aici au fost descoperite de Vlad Tepes pe la 1400. Aici se vindecau ostasii si caii raniti in lupte.





8. Fantana cinetica si arteziana în trepte

Realizata din otel inoxidabil la Uzina Progresul, opera celebrului sculptor roman Constantin Lucaci, denumit "al doilea Brancusi", a fost pusa in functiune on 1988.





9. Teatrul Maria Filotti

Teatrul a fost construit în 1896 ca "Teatrul Rally". Va fi cedat de proprietarul sau - Dumitru Ionescu, fost primar al Brailei – Primariei orasului prin testamentul datat noiembrie 1910, care incheie cu urmatoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inima iubire de dreptate si adevar si mai presus aplicatiunea la munca neintrerupta si cinstita, ca numai in aceasta eu am gasit mai multa multumire in viata mea. Mila către cei nenorociti si suferinzi si dragoste desavarsita către religie si neam.”

In 1919 devine "Teatrul Comunal", in 1949 "Teatrul de Stat Braila - Galati". In 1969 obține actualul nume, în onoarea actritei romane Maria Filotti (1883-1956).







10. Ceasul din Centrul Vechi

Construit in stil baroc in 1909 de catre Carol Sakar din Praga, pentru a completa elementele deja existente in piata, fantana arteziana si monumentul imparatului Traian.





11. Strada Regala

Strada Bucuresti, numită pe planul Berroczyn, Rue de Kisseleff, dupa numele guvernatorului Principatelor Române, care a ordonat ridicarea acestui al doilea plan topografic al orasului, suprapune traseul Ulitei targului cu pravalii din interiorul târgului medieval. In planul Kuchnowsky din anul 1856 numele străzii indică directia sa principală, Bucuresti, pastrat până în anul 1885, când a fost numită Calea Regala.

In Planul Municipiului Braila din anul 1929 poarta numele Regele Ferdinand I, schimbat după 1948 în Republicii, iar din 1990 strada a fost fragmentata în doua sectoare: din Piata Traian pana în Bulevardul Independentei se numeste Mihai Eminescu, de la bulevard la strada Dorobantilor - 1 Decembrie 1918.







12. Monumentul lui Traian

In anul 1906, cand se implineau optsprezece veacuri de la cucerirea Daciei de catre romani, brailenii ridicau in mijlocul urbei lor un frumos monument comemorativ, opera a sculptorului Take D. Pavelescu si a arhitectului Ioan D. Trajanescu, dedicat imparatului Traian.







13. Castelul de apa

Castelul de Apa a fost construit în 1912 si a alimentat, in vremea in care era functional, o jumatate din populatia municipiului. In 1978 a fost cedat cooperativei Consumcoop, pentru reamenajare si transformare in obiectiv de alimentatie publică, fiind amenajat aici un bar rotitor si o cofetarie, de unde se putea admira panorama Brailei.





o sa inchei aici lunga, dar niciodata suficienta, prezentare a ceea ce eu si inca 176.000 recenzati in 2011 numim "acasa la mine"...am speranta ca macar pozele, daca nu povestile, v-au facut sa doriti sa vizitati acest oras minunat...