Alecu Russo

Day 4,013, 13:43 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by visator

Bună seara, dragi eRepublikani
Alecu Russo, născut la 17 martie 1819 la Chișinău – decedat la 5 februarie 1859 la Iași.
Era dintr-o familie veche de boieri români, fiul lui Iancu Rusu.
A participat la revoluția pașoptistă din 1848 și a militat pentru unirea Principatelor Române.
A participat la revoluţia paşoptistă din Moldova, după care a luat parte la Marea Adunare Naţională românească de la Blaj din 3/15 mai 1848 şi la adunarea de la Lugoj din 15/27 iunie 1848.
A studiat în Elveția, în 1839 se întoarce în Moldova, iar în 1840 se stabilește la Iași.
A fost poet, eseist, prozator, memorialist, critic literar.
A publicat poeme, piese de teatru

“A fost arestat la Dej şi întemniţat la Cluj. A plecat ulterior în exil în Franţa. S-a întors în ţară în anul 1851. Între 1852-1853 a fost avocat. În 1856 a lucrat la Departamentul lucrărilor publice din Moldova. A militat pentru Unirea Principatelor Române. A fost poet, prozator, eseist, memorialist şi critic literar.” Enciclopedia României

A cules celebra baladă pastorală

“ Miorița”
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Iată vin în cale,
Se cobor la vale,
Trei turme de miei,
Cu trei ciobănei.
Unu-i moldovan,
Unu-i ungurean
Şi unu-i vrâncean.
Iar cel ungurean
Şi cu ce-l vrâncean,
Mări, se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l-apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel moldovan,
Că-i mai ortoman
Ş-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Şi cai învăţaţi,
Şi câni mai bărbaţi,
Dar cea mioriţă,
Cu lână plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Drăguţă mioară?
- Drăguţule bace,
Dă-ţi oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Şi umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îţi cheamă ş-un câine,
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul ungurean
Şi cu cel vrâncean!
- Oiţă bârsană,
De eşti năzdrăvană,
şi de-a fi să mor
în câmp de mohor,
Să spui lui vrâncean
Şi lui ungurean
Ca să mă îngroape
Aice, pe-aproape,
În strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
În dosul stânii
Să-mi aud cânii.
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag;
Fluieraş de os,
Mult zice duios;
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
Vântul, când a bate,
Prin ele-a răzbate
Ş-oile s-or strânge,
Pe mine m-or plânge
Cu lacrimi de sânge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m-am însurat
Cu-o mândră crăiasă,
A lumii mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa.
Brazi şi paltinaşi
I-am avut nuntaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zări,
Dacă-i întâlni
Măicuţă bătrână,
Cu brâul de lână,
Din ochi lăcrimând,
Pe câmpi alergând,
Pe toţi întrebând
Şi la toţi zicân😛
"Cine-a cunoscut,
Cine mi-a văzut
Mândru ciobănel,
Tras printr-un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul grâului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura câmpului?"
Tu, mioara mea,
Să te-nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m-am însurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C-am avut nuntaşi
Brazi şi paltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păserele mii,
Şi stele făclii!



O capodoperă a sufletului nostru transmisă din generație în generație.
Nu aparține nimănui, dar are continuitate până în zilele noastre.
De fapt, acum, face parte din literatura universală, sufletul nemuritor este în această baladă.
Să vă bucurați de viață și tot ce vă oferă ea