Descoperirea ignorantei
dan quijote
Vorbeam in articolul trecut despre revolutia agricola, trecerea de la societati de vanatori-culegatori la societati agrare. Unii comentatori au asociat revolutia agricola cu evolutia tehnologica. Atat timp cat oamenii stateau in padure si cautau fructe de cules si animale de vanat nu ar fi putut sa dezvolte unelte si tehnologii noi. Ideea nu e neaparat gresita, dar are unele limitari. De exemplu, au trecut aproape 10.000 dupa revolutia agricola in care tehnologia a avansat in pas de melc.
De exemplu, bat pariu ca nu putini din cei care citesc randurile astea au vazut sau chiar folosit un plug tras de cal sau boi (da, si cel care scrie randurile astea 🙂
). Ia uitati ce desenau egiptenii acum 3000 de ani:
Si pictura nu e dintr-un brevet de inventie 🙂
.
Deci chiar daca revolutia agricola a fost necesara pentru declansarea revolutiei tehnologice si industriale in care traim, cu siguranta nu a fost suficienta. Timp de multe mii de ani oamenii au folosit aceleasi tehnologii facand eventual niste modificari minore, gen trecerea de la Dacia 1300 la 1310 si apoi la bordul CN.
Si apoi, cam pe la 1500 a inceput nebunia. S-au descoperit continente noi, s-au descoperit materiale noi, s-au descoperit moduri de productie noi. Nebunia asta a inceput intr-o parte din lume relativ inapoiata la vremea aceea (PIB-ul Europei era pitic pe langa cel al Chinei sau Indiei iar aztecii/inca/mayasii au avut de suferit din cauza europenilor inca de la prima intalnire: din cauza mirosului). Bun, si acum dupa astia 500 de ani nebuni coltul asta de lume si-a impus viziunea si valorile peste tot: si chinezii si americanii si indienii si australienii au sisteme politice democratice si sisteme economice capitaliste sau comuniste (toate inventii europene).
Nu exista o parere unanim acceptata despre motivele care au permis o asemenea evolutie. E clar ca au fost o serie de factori (nu se poate reduce la o singura cauza) si ca acesti factori s-au influentat si potentat reciproc. Se vorbeste in general de imperialismul, capitalism si stiinta.
Totusi, o schimbare extrem de importanta s-a facut in mentalitatea oamenilor. Pana pe la 1500 oamenii credeau ca le stiu pe toate. Si daca era ceva ce nu stiau, nu era imporant si nu se merita sa isi bata capul. Primele universitati se infiintasera de cateva sute de ani, dar rolul lor nu era de a avansa frontiera cunoasterii ca acum, si doar sa conserve cunoasterea. Sa impiedice pierderea ei. Principala activitate in universitati era copierea de texte vechi.
Abia in secolul XVI incep oamenii sa accepte ca poate nu le stiau pe toate. Incep sa accepte ca lumea poate fi altfel decat si-au imaginat ei pana atunci. La asta ma refer cu titlul: descoperirea ignorantei. Dar e extrem de greu. E mult mai confortabil pentru o persoana sa lucreze cu adevaruri batute in cuie decat cu dileme si intrebari.
Luati de exemplu harta de mai jos:
E o harta a lumii facuta in Europa pe la 1459. E plina de detalii, chiar si in locuri despre care europenii nu cunosteau absolut nimic, cum ar fi sudul Africii. Cine a desenat harta cu siguranta nu si-a acceptat ignoranta. Si aceasi idee se transmite si celui care priveste harta. Le stim pe toate. Si unde nu stim, punem ceva la intamplare si ne prefacem ca stim. Nu are nici un sens sa incerci sa descoperi ceva nou.
Iata acum o alta harta:
E plina de locuri goale. Oamenii accepta ca nu stiu toata harta lumii. Spre deosebire de prima harta, a doua invita privitorul sa se urce pe vas si exploreze lumea. Si multi au facut-o si au completat harta.
Si apropos, se zice America, nu Columbia. Columb a "descoperit" continentul dar a crezut ca e Indonezia. Amerigo nu a descoperit continentul, dar a crezut ca e un continent nou. A crezut ca oamenii ignorau exista unui intreg continent.
Comments
up!
pentru ca timp de 10,000 de ani omu a avut burta plina si doar atat l-a interesat
in ultimii 500 de ani civilizatia noastra a inceput sa priveasca la stele, sa fie interesata de o imbunatatire a traiului, iar astazi cu doua clickuri ai deschis un site porno si nu iti mai trebe nimic
Neah, acum 500 de ani doar riscai sa fii ars pe rug daca priveai la stele altfel decat era voie 😃
ce va invata pe voi zmeul acolo? 😁)) urat, foarte urat 😁)
Eu l-am invatat sa mearga la alea pe care le deschizi dintr-un singur click. Sunt dezamagit...
😁 interesanta viziune asupra istoriei: de la burta plina, la stele si de la stele la porno stars.
Nu prea a avut omul burta plina timp de 10.000 de ani. Au fost multe episoade de foame, mult mai multe decat inainte. Dar cred ca cel mai naspa era mortalitatea infantila. Cam o treime din nou nascuti nu ajungeau adulti.
Frumoase articolele tale dar pacatuiesc printr-un singur lucru. Vezi axa timpului corelata cu dezvoltarea. Fie ea dezvoltare mai lenta sau mai rapida, fie ea dezvoltare tehnologica, culturala sau informationala.
Este ca si cand un matematician dezvolta teorii matematice fara sa foloseasca numerele negative. Jumatate din matmatica lui sa cam dus naibii 🙂 🙂
Daca vrei sa zici ca sunt optimist, m-ai prins, asa e. Secretul optimismului meu e ca lucrez cu numere complexe, dar cum nu toti cred in partea imaginara, prezint ideile doar in multimea numerelor reale. (ma refer la credinta, daca nu e clar).
Totusi nu inteleg de ce zici ca nu lucrez si cu numere negative. In articolul anterior chiar am lucrat cu numere negative.
In fine, abordarea mea nu e matematica, e fizica. Matematica construieste lumi cu elemente, operatii, si teoreme. Creaza astfel spatii complexe si coerente, dar care pot fi complet imaginare. Daca se leaga intre ele, daca sunt coerente, atunci exista din punct de vedere matematic.
Fizica, din contra, se uita in jur. Observa cum e lumea. Si apoi cauta sa gaseasca coerenta, sa inteleaga de ce. Adica, daca eu observ doar numere pozitive, scriu doar despre numere pozitive. Matematic exista si numere negative, dar nu au corespondent in lumea fizica pe care o vad eu. Multa matematica "e cam dusa naibii", nu e nici o problema, nu e treaba fizicii sa foloseasca toata matematica, ci doar aia care o descrie.
Si comunistii erau la fel de optimisti. Ba chiar facusera si mult tam tam cu evolutia societatii mereu inspre mai bine, evolutie in care dupa era capitalista venea era comunista.
In "fizica" mea eu vad comunismul ca o unvolutie, ca un regres al societatii. iarta-ma te rog daca asta suna prea pesimist pentru tine 🙂 🙂 🙂
Si Hitler deborda de optimism. A ridicat masele in slavi cu enormul lui optimism. Totusi eu vad ca un mare pas inapoi epoca nazista. Iarta-mi pesimismul, te rog 🙂 🙂
Chiar si Grecia antica, unde invatatii lumii cam stiau ca pamantul e rotund, unde lumea era impartita intre heliocentrism si geocentrism, eu o vad mai evoluata stiintific decat societatea cu 1500 de ani mai tarziu in care evident pamantul era plat pentru toata lumea.
Tot pesimismul o fi de vina, bate-l norocu' sa-l bata!
Ba chiar si fenicienii care in repetate randuri au "emigrat" in America, apoi mai tarziu vikingii care mergeau in America la plaja in vacanta nu si-au pus deloc problema ca ar trebui mai intai descoperite americile astea, abia mai apoi vizitate.
Bata-l norocul sa-l bata de timp, cum merge el intotdeauna inspre mai bine, mai luminat si mai destept!
Fiecare din noi avem un set de prejudecati si credinte construit in ani de zile. O sa ramanem la finalul discutiei la fel de optimisti sau pesimisti ca la inceput. We have to agree to disagree.
Din punctul tau de vedere faptul ca nazismul si comunismul au existat dovedeste ca istoria omenirii e o involuție. Mai mult, dai vina pe optimismul lui hitler care ar fi permis de fapt nazismul.
Eu vad lucrurile cu totul altfel. Comunismul sau nazismul sunt istorie. Formele actuale ale mișcărilor astea 2 sunt incomparabil mai slabe decat in anii lor de glorie. Iar ceea ce le-a generat a fost pesimismul. Toate sistemele totalitare sunt bazate pe pesimism. Ideologia zice ca daca lasi istoria sa evolueze ne ia dracu pe toti. Capitalismul duce la oprimarea continua a proletariatului de catre burghezo-mosieri. Evolutia zice ca omul de rasa superioara se va corci cu rase inferioare pana la dispariție. Ambele procese erau deja începute. Sistemele totalitare vad un rau care ameninta sa distruga lumea si doar eliminarea brutala a sursei raului sub conducerea puternica a unui salvator poate sa ne scape.
Nu prea m-ai inteles bine. Eu doar elimin pesimismul sau optimismul din ecuatie. Deasemenea nu exista in istorie evolutii sau involutii continue ci mai degraba evolutii sinusoidale.
Precum cursul valutar. Nu vad in nici un caz pesimism daca cred ca leul va scadea si optimism daca leul va creste. Este pur si simplu miscarea naturala a unei piete. Ce-ar fi acum, optimistii cred ca leul se intareste dar daca vreunul zice ca azi scade leul cica e pesimist!! Ce naiba ai cu pesimismul sau optimismul asta exprimat extremist?
Nu am nici o legatura cu gandirea de tip Alb/Negru pe care mi-o pui in carca. Eu nu am spus nici o clipa ca "istoria lumii" ar fi vreo involutie ci ca exista perioade de involutie.
De fapt tabloul pictat de tine poate conduce catre idei gresite precum ce este mai nou este musai mai bun si mai evoluat. Din pacate, tinerii in general cam asa cred. Tinerii oricarei generatii, nu doar tinerii de astazi.
Tot din pacate marketingul stie de multa vreme ca asta este o mina de aur si mentine creierul spalat cu asemenea idei, scotand pe banda rulanta modele noi de orice pentru a-si mari vanzarile.
Eu sunt adeptul unei gandiri echilibrate unde nu exista neaparat o succesiune de tip bine/mai bine/si mai bine. Si istoria tot asa o vad, echilibrat, in cicluri si sinusoide. Te rog sa nu spui ca asta ar inseamna "pesimism" pentru ca voi incheia conversatia.
Zici de grecia antica ca era mai avansata decat europa medievala. Asa e, am scris un articol si pe tema asta 😁. Renasterea a fost incercarea europei medievale de a ajunge la nivelul greciei antice. Grecia antica era vazuta ca un model de perfectiune la care renascentistii tinteau asimtotic. Atata doar ca, fara sa isi propuna neaparat asta, tot incercand sa ii ajunga din urma pe greci i-au depasit cu mult. Evolutie sau involuție? Eu vad evolutie, tu vezi involuție. Paharul contine si apa si aer 🙂.
Cred ca daca studiem economia mondiala a ultimilor 500 de ani tu o sa zici ca au fost o serie interminabilă de crize economice si ca acum economia consumerista e o sursa de nefericire si risca sa distruga chiar planeta iar eu o sa zic ca economia mondiala a crescut de sute sau mii de ori si ca avem acces la mult mai multe produse decat strabunii nostri. Poate ca amandoi avem dreptate....
Nu te intelesesem, ai dreptate. Scuze, dar asa e cu comunicarea scrisa. Se receptioneaza un procent mic din ce se transmite (trebuie sa recunosti si tu ca ai folosit cuvantul pesimist in 3 din cele 4 comentarii ale tale).
Ai dreptate, viziunea mea nu e sinusoidala ci exponentiala. Mi se pare ca istoria nu se repeta ci evolueaza cu schimbari din ce in ce mai repide si profunde. E posibil ca urmatorul articol sa il intitulez "The end is near". Ideea fiind tocmai ca ritmul acesta al schimarilor risca sa fie sfarsitul lumii asa cum o stim noi. In fine, e doar idee la momentul asta.
Sa inteleg ca vezi un echilibru dintre bine si rau de tipul yin si yang? Eu sunt adeptul filozofiei crestine unde binele e cel puternic. Raul exista, actioneaza, dar doar in limitele pe care i le permite Binele.
Acum pare ca vorbim aceeasi limba. Sigur, am pomenit de pesimism sau optimism caci tu ai deschis din nou subiectul despre asta. Mie mi s-a parut nepotrivit sa etichetam ceva ca fiind optimim sau pesimism, de aceea am incercat "metoda reducerii la absurd" inspirat din matematica.
Am observat viziunea asta exponentiala care izvoraste din textele tale si pot spune ca ai dreptate. Dar exact asa cum ai zis si tu mai devreme, si eu am dreptate. Amandoi avem dreptate.
Chestia cu binele si raul este si mai interesanta. In momentul in care decizi ca un lucru este bun, de fapt judeci. La fel si cand decizi ca un lucru este rau.
Eu cred ca ma depaseste sa inteleg binele si raul in termeni atat de simpli. De multe ori ceeea ce este bine pentru unii, e rau pentru altii. Am invatat ca binele si raul sunt lucruri destul de relative, depinde de unde le privesti, in ce circumstante te afli si care este sistemul tau de referinta.
Il las pe Dumnezeu sa judece chestiunile astea si simt o mare compasiune fata de semenii nostri pe care noi, societatea, i-am pus in pozitia de a face acest lucru ingrat si dificil, dandu-le inalta functie de judecatori.
Imi suna in urechi o replica a lui Lincoln din memorabilul film "Lincoln"... ceva despre acuzatia la adresa lui de manipulare a legilor si chiar incalcarea lor prin felul in care incerca sa isi asigure numarul corespunzator de votanti de partea lui.
Ceva despre moralitate in cazul eliberarii sclavilor. Ceva despre ce-ar fi mai corect, respectarea proprietatii omului si dreptul lui de a decide asupra bunurilor lui sau respectarea libertatii individului...
Devastatorul razboi civil american a fost pornit datorita deciziei unora ca un lucru este bun si corect iar al altora ca alt lucru este bun si corect.
"Adevar graiesc voua: Unul din voi Ma va vinde"
Sa inteleg ca esti catolic?
sa inteleg ca esti martian?
dacă firul de iarbă ar fi pesimist n-ar invinge niciodată betonul. daca viata ar fi pesimista n-ar fi trecut de protozoare.
poate nici n-ar mai fi existat. optimismul este viaţă, pesimismul boală, viată bolnavă, om bolnav (fie şi doar la "soft").
zic si eu...
Omul, bunioara de par egzamplu, dintr-un nu-stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate intra la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia din fandacsie cade in ipohondrie. Pe urma fireste, si nimica misca.
curat murdar!
Parol monser!