Consiliul de Urgenţă al României

Day 1,668, 00:36 • Published in Romania Romania • by Nicolae Crefelean
Politica lui Cică a marcat debutul meu jurnalistic în eRepublik, cu nişte ofuri vărsate cu puţin timp înainte să discut cu o parte dintre membrii congresului eRomâniei. Evident, nu puteam avea o imagine de ansamblu fără să fac parte din conducere şi cu atât mai puţin la numai 3 săptămâni şi ceva în joc. 🙂 Şi totuşi, în următoarele articole am adunat zeci de comentarii pro şi contra punctelor nevralgice atinse de observaţiile pe care le-am aşternut în scris. De fapt am început să scriu prin intermediul acestui ziar pentru că nu am făcut în niciun fel faţă membrilor congresului - mai mulţi, mai experimentaţi, mai unşi cu toate alifiile şi în special cu anticorpi la începători. 😃

Nenilor, apreciez ce faceţi, că trebuie făcut de cineva şi dacă toţi ar fi ca mine n-ar exista partide politice, deci nici guvern şi nici preşedinte. Nu-mi place politica şi nu-mi doresc să candidez vreodată pe undeva - aviz căutătorilor de membri de partid. Sunt doar un cetăţean pe care-l mâncă-n Consiliul de Urgenţă al României despre starea naţiunii. Şi pentru că am ajuns la acest organism important format probabil din dinozauri care până deunăzi terminau 100 de novici dintr-un vânt, doresc în primul rând să le mulţumesc dinozaurilor conştiincioşi care au pus osul la lupta din eRomânia, cu ajutorul cărora am obţinut puncte importante în campaniile în desfăşurare pe propriile teritorii, recâştigând astfel Transilvania. 🙂

Înainte de schimbarea modulului militar nu prea ştiam cine, ce şi unde. Acum e mai clar totul şi, mai mult decât atât, războiul pe divizii îi face pe toţi relevanţi în joc, de la mic la mare. Nu mai există scuze de genul „piticilor, voi contaţi prea puţin” pentru stabilirea strategiilor de luptă, aşa că ne aşteptăm la un nou gen de politică, în care să ne simţim băgaţi în seamă şi în care să simţim şi prezenţa veteranilor. Orice alt gen de politică o consider defectuoasă şi merită băgată în Consiliul de Urgenţă al României pentru revizie tehnică.

La ce ne aşteptăm noi, luptătorii?
E limpede că nu vorbesc în numele tuturor, dar o seamă de oameni şi-au exprimat în diverse locuri şi forme nemulţumirea faţă de decizia guvernului nostru de a sprijini podul chinezesc în timp ce noi pierdeam teritoriu după teritoriu. Cert e că în ultimele zile în războaiele noastre de rezistenţă n-am prea observat aliaţi agitându-se de dragul nostru, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva temerile noastre s-au adeverit, adică am rămas mai mult sau mai puţin pe cont propriu. Asta ar face într-adevăr de ruşine deciziile politice din ultima săptămână şi/sau poziţia aliaţilor faţă de noi. Dar acum nu mai contează. Noi ne aşteptăm la mai mult pragmatism şi transparenţă în strategii şi decizii, pentru că e inutil să o apuci într-o direcţie în care majoritatea nu crede şi nu îşi doresc să te sprijine.

Ce gen de politică ne dorim?
Aştept comentarii pe tema asta, pentru că e firesc să avem viziuni diferite. Dar logic vorbind ar trebui să fim cu toţii foarte atenţi la creşterea puterii noastre de foc şi orice formă ar lua politica adoptată de guvernele viitoare e obligatoriu să avem o continuitate în acest sens.

Întrebare: Cum creştem puterea de foc?
Răspuns: Aducem jucători noi şi îi ajutăm să crească în cel mai scurt timp, ca să le placă jocul şi să rămână cât mai mult timp alături de noi.

Întrebare: Cum îi creştem în cel mai scurt timp?
Răspuns: Cu ajutorul Gărzii Naţionale (GN), care primeşte ajutor de la stat oricând este cazul, iar statul ar putea să ceară resurse partidelor politice şi/sau unităţilor militare în cazul în care nu poate susţine prin mijloace proprii resursele necesare GN.

Eu unul chiar vreau să avem o politică uşor de înţeles de cei mici, iar atunci când sunt situaţii greu de înţeles vreau să nu mai spună niciun dinozaur că nu-i nimic dacă suntem temporar şterşi de pe hartă. Serios, mă îngrozeşte să aud pe cineva spunând asta la modul serios. E ca şi când nu pune niciun suflet pentru apărarea propriei ţări.