Join the new world

Dialectic materialism at its best? Nenea Kant ne poate lamuri. Intre timp ma apuc sa il recitesc pe Hegel.

ma flatezi supraapreciindu-ma, domnule, dara eu nu umblu dupe averea nimanui...unde sa fie materialism la mine?...neh...doar palavre... : )

Caldura mare, monsher...
Sunt sigur ca mai presus de noi exista cineva care are control chiar si asupra climei, Caldurile mari ale acestor zile fac parte dintr-un complot marsav. Ce se urmareste prin asta? Tocmai aparitia acestui gen de articole😁

Mitzoi, tocmai semidoctismul de care vorbesti te impinge spre astfel de intrebari. In primul rand nu se stie clar daca intr-adevar capacitatea creierului a ramas aceeasi. In ceea ce priveste memoria si viteza de analiza in nici un caz nu. Aceasta a crescut. Pe de cealalta parte, in ultimii 30.000 de ani creierele noastre s-au micsorat. Cat despre cartile valoroase ale omenirii... E foarte posibil ca multe sa fie beletristica si atunci factorul informational e exclus sau concentrat in mai putine.

vot si oprire aer conditionat pentru a iesi din stadiul de nulitate absoluta in care m-a pasat the brigadier :😁
ma gandesc la un articol despre *ura la prima vedere* pentru ca acest fenomen este la locul lui pe erepublik

Cat despre fizica cuantica... Am vazut si eu un documentar despre asta (poate chiar acelasi), insa mi se pare relativ prost facut si nitel confuz, deoarece incearca sa o explice folosind un om si nu o particula subatomica in exemple. Asta in special pentru ca acolo (la nivel subatomic, unde se aplica fizica cuantica) chiar si unele din legile ce se aplica asupra noastra nu apar (vezi despre nou confirmatul bozon al lui Higgs si masa).

"decizii gresite"
ce repere avem pentru a putea interpreta actiunile noastre ?

... decizii ...

Si referitor la materia intunecata... Ei bine inca nu e explicata gravitatia, asa ca ce te astepti de la materia neagra. Si apropo de asta, la fel de tulburat eram acum niscaiva ani despre antimaterie pana la crearea ei (sau pana am aflat despre ea). Cat despre creier... Esti cam pesimista. Daca unei masini i se sparge toba de esapament ai sa zici ca e un harb, mai ales daca numai o auzi, indiferent de cat de buna sau noua e.

Si daca tot am facut o paralela spre masina,sa zicem ca am automatiza complet o masina astfel incat ea sa mearga din punctul A in punctul B doar prin introducerea unor coordonate. Atunci, chiar daca ea ar respecta regulile de circulatie si ar lua deciziile de stanga/dreapta sau inainte intr-o intersectie, ar alimenta samd., pentru un privitor ea ar parea inteligenta. Insa deciziile ei si modul in care le ia, sunt, la urma urmelor implementate de omul care a programat-o.

La fel cum o masina este programata sa ia anumite decizii, la fel si creierul nostru este programat. Partial de memoria genetica, partial de educatia juvenila (parinti si mediu) si nu in ultimul rand de propriile experiente. Dar cu toate astea, aceste programari ne fac sa ne decidem asupra unui parcurs, pentru ca de cele mai multe ori creierul ofera mai multe solutii. Dar, la fel ca o masina stricata, anumite lipsuri pot altera capacitatea sa de lucru.

Dar sfatul meu.... lasa toate astea, ia o bere, stai la umbra si bucura-te de viata. La urma urmelor nu cunostintele te fac sa zambesti, sa te bucuri de prieteni si familie sau, de ce nu, sa ai orgasme. Doar cei doi banuti ai mei (ca sa romanizez si eu cava de la americani). Si citandul pe Mr. Spock: "live long and prosper! ; )

Mitzi, se pare ca toti trecem, in anumite momente din "existenta noastra ca oameni" prin astfel de cumpene. Eu am certitudinea ca acel "stapan" insensibil si neiertator - creierul - este, de fapt, un superb super-calculator cu infinite mecanisme de auto-protectie si protectie a organismului ca intreg. De aici si cautarea asta continua. Nu este vorba de un semidoctism. Sau de limite. Pur si simplu incercam sa exploram cat mai mult din ceea ce ne inconjoara. Unde gasim fundaturi (directii care nu

ne atrag, sau care conduc spre rezultate greu cuantificabile sau dezastruoase chiar) ne vom opri de regula. Daca insa ceva ne indeamna sa megrem mai departe, putem avea surprize.
Cat despre suprematia numerelor... ei bine, zero este cea mai relativa conventie. Dupa definirea lui zero, au aparut unu, doi, samd. Dar daca zero nu e zero? Daca toata fizica, asa cum o cunoastem noi este bazata pe o supozitie eronata? De ce oare aceste aparant impenetrabile limite? Nu cumva chiar datorita unei erori?

Acum 500 de ani Pamantul era plat. Fapt demonstrat de cele mai luminate minti ale vremii. Astazi, cele mai luminate minti ale lumii ne demonstreaza originea Universului si folosesc argumente irefutabile pentru a-si sustine afirmatiile. E drept ca nu ne mai arde nimeni pe rug, in schimb se taie finantarea in cazul in care ereticul o ia pe o cale in totala neconcordanta cu directia generala. Maine, ei bine asta este rolul creierului. Sa netezeasca poteca ce se intinde inaintea noastra!
Votat!

http://www.erepublik.com/en/article/analizez-judec-si-dau-verdicte-ep-8-ura-la-prima-vedere--2080485/1/20
am scris articolul care se vrea mai mult o intrebare.
e posibil ca unii dintre noi sa avem pe langa materie cenusie luminoasa si materie intunecata neanalizata inca .

hai sa le iau pe rand...

@my boss: am spus ca a ramas, capacitatea creierului, APROXIMATIV aceeasi...da, a crescut, dar atat de nesemnificativ comparativ cu cresterea volumului informational, incat, daca tot cunoastem oleaca de matematica, as zice ca-i o crestere ne ignorat...

nu minimaliza umanitatea, excluzand beletristica...si aceasta, pe langa cartile stiintifice, contribuie la un real progres al omenirii prin aducerea cel putin a unui aport asupra dezvoltarii gandirii individului,

a personalitatii, a perceptiei sale asupra universului inconjurator...chiar daca este este vorba de fictiune, informatia tot trebuie asimilata de creier, or acest lucru nu mai este posibil daca privind asupra intregului de carti/studii valoroase de care este responsabila umanitatea...

noh, documentarul pe care l-am vazut eu, se numeste "what the f@#$ do we know"...cum am spus, abordeaza principii generale de fizica cuantica si a razbatut atat de puternic la mine tocmai pt ca este facut pt

neinitiati, "pentru prosti", sa inteleaga tot omul cate o frantura din marele domeniu atat de greu de patruns...daca la acesta te referi, spui ca este prost facut, poi dumneata esti oleaca mai zeu decat noi ceilalti...eu nu pot razbate cu gandul atat de adanc in cuantica...si de asta ma lamentam in articol...iara bozonul lui higgs a fost iara un element care m-a ingrozit tocmai prin faptul ca nu-i pot constientiza impactul asupra universului, nu-l pot patrunde in esenta teoritizarii lui...

iara comparatia cu masina nu e tocmai fericita...sau contravine cu siguranta realitatii pe care o cred eu reala...si anume, siur ca omul controleaza masina in intregime, dara, in cazul celalalt, creierul este soferul tocmai prin influentele chimice pe care le are asupra deciziilor noastre, prin instinctele primordiale din hipotalamus, prin tot ceea ce este el programat sa faca...

eventual prin autodistrugere, daca natura a facut astfel incat genele speciei superioare de pe pamant sa fie programate sa nu permina acesteia sa distruga pamantul...

@AA: tocmai de imposibilitatea de a percepe tot din jur ma plang...la ce bun incercam sa percepem doar o parte infinitezimala?...totul sau nimic...daca ne multumim cu putin, noah, suntem prin definitie vinovati de acel semidoctism la care speram sa fim condamnati de un factor pur extern vointei noastre...

ne zicea un prof in liceu ca, prin definitie clasica a numerelor, nu zero este numarul absolut, ci 1 si ca acesta nici nu poate fi explicat, ca nu ar fi un numar propriu-zis tocmai pentru ca acea partea "blah blah...care poate fi impartit la 1" creaza un paradox care-l exclude din paradigma numerelor prime etc...aceasta informatie am primit-o in ziua in care dadeam bac-ul la matematica si mi-a bulversat lumea numerelor asa cum o stiam eu...

la fel cum materia intinecata ma face sa ma indoiesc de orice respiratie pe care o am...

iara acum pamantul este rotund, intr-adevar, dar noi nu-i mai putem cuprinde nemarginirea...

acestea fiind spuse, va multumesc pentru toate gandurile domniilor voastre...noh, ale voastre sau predestinate sa existe, asa cum spunea brigadierul, in conditii de caldura mare si generate tocmai de inlantuirea factorilor extremi la care este supus creierul... ; )

Mitzoi, hai sa o iau si eu punctual:
- Daca nu tii sa stii absolut toate cunostintele din lume si doar cele de baza in intelegerea lor nu sunt chiar asa mari. Gandeste-te cate informatii am pierdut fata de generatiile anterioare. Mai stii tu sa torci, sa faci fibre din canepa, cand si cum trbuiesc semanate toate plantele dintr-o gospodarie, ce face bine si rau fiecarui animal, semnele vremii, in cate zile ies puii de la closca, cum gasesti cuibarele ascunse de la pasari, cum sa mulgi, tesi samd

Astfel, vezi tu, multe informatii stiute de omul de rand, din nevoie, acum sunt stiute de firme care iti ofera produsele de-a gata. Informatiile stocate s-au modificat, insa nu au crescut chiar atat de mult. Ba, la omul care stie doar casa si servici si cumpara tot din magazin si piata chiar au scazut. Cu ce sa isi incarce memoria saracul? La fel si cu puterea de procesare.

- Cat despre ceea ce spui tu legat de beletristica, e adevarat. Dar credeam ca e pur despre stiinta si nu includem si umanismul in asta. Atunci cred ca doua vieti nu ar fi de ajuns, pentru ca nu e de ajuns doar sa citesti ci sa si observi ceea ce ai citit. Altfel e degeaba.

- In ceea ce priveste documentarul, da, ala e. Cat despre razbatut in fizica cuantica... E ca si cum ai vrea sa cunosti cat de cat un om in numai 2-3 ore. Si spun ca e prost facut pentru ca in loc sa faca omul sa inteleaga ce e aia fizica cuantica da niste exemple si face paralele naucitoare doar pentru a atrage atentia (totul e pentru audienta). Iti recomand http://www.youtube.com/user/minutephysics . Mi se pare mai bine structurat, chiar daca e putin.

Bine, ca link-ul de mai sus mai gasesti si altele daca vrei si pe mai multe subiecte. Trebuie doar sa cauti. : )

- Cat de comparatia cu masina, e foarte bine facuta. Adica tu, ca sofer, esti totusi predispus la a fi afectat de ceea ce "incaseaza" masina: ploaie, ceata, gheata, alti soferi. De asemeni si de starea tehnica a masinii. Practic, si in masina, si in creierul tau, desi tu tragi sforile, esti la mana factorilor externi.

dumneata spui ca e inutil sa ne incarcam creierul cu informatii nenecesare gen: tors, muls, semanat...eu spun ca nu e inutil atata timp cat acestea servesc sa ne completeze pe noi ca oameni intregi...actualmente, nu am nevoie sa torc pt a avea un pulover, dar mi-ar placea sa stiu sa o fac (app, stiu sa o fac) tocmai pentru a avea un avantaj in viata...

avantaj relevant sau nuh, pntru mine conteaza pentru ca-mi permite sa am un plus de incredere in capacitatea mea de a supravietui fie intr-o societate moderna, fie in una post-apocaliptica in care tocmai astfel de cunostinte te pot salva...chiar daca sunt informatii uitate sau intrate in subordinea unor firme specializate, eu nu le pot desconsidera pentru ca sunt informatii obtinute de omenire prin mari eforturi...prin urmare, vreau sa pot sa le detin si eu...

iara, din nou masina aceea nefericita, eu vad exact invers raportul...si anume: corpul nostru este masina, iar creierul este soferul...tot ce afecteaza chimia organismului, afecteaza, cum bine ai spus, si soferul si are impact, in consecinta, asupra intregului mecanism...cred ca este doar o diferenta de perspectiva, dar majora avand in vedere teoria controlului, a papusarului...

Nu am spus ca e inutil. Doar ca privind la omul din ziua de azi acele informatii nu mai sunt de actualitate. Ca sunt unii ca tine (si ca mine, de altfel) care stiu sa faca si acele lucruri care nu mai sunt de actualitate, e alt aspect. Noi si ceilalti care stiu astfel de lucruri suntem exceptiile de la majoritate. Daca majoritatea ar fi fost toata asa, probabil creierul nostru ar fi progresat mai mult.

Cat de masina... pana si soferul are un creier nu? : )

Dar lasand gluma la o parte, adevarul e ca nici un specialist in neurologie nu o sa iti poata spune cu exactitate CUM functioneaza un creier. Partea de biochimie, ce influenteaza creierul, comportamentul si deciziile, e doar o explicatie pana se afla mai multe. Reactiile la aceleasi substante si la aceleasi cantitati sunt complet diferite. Atat timp cat stiinta nu a ajuns la o concluzie clara si demonstrata despre functionarea creierului, atunci de ce o faci tu?

Si inca ceva: explica-mi de ce, daca tot creierul nostru e atat de controlat de substante esti in stare sa treci peste frica, daca vrei neaparat, sau sa te opresti din ceva care iti place, daca vrei cu adevarat (bine, daca nu e cazul de dependenta fizica)? Este pentru ca nu iti este data o singura cale de actiune, chiar daca biochimia spune altceva, creierul iti da si o a doua optiune (macar) pentru care iti pune la dispozitie si substantele necesare pentru a contracara biochimia initiala.

dupa ce s-a izbit de mai multe ori de Zidul lui Planck si s-a balacit in principiul incertitudinii a lui Heisenberg. neuronul meu gingas...tinde sa se retraga din zona frontala... a aluia ce se cheama creier..asa ca ma dau si eu inteleapta si am sa citez de la Sorescu..e faina toata poezia, geniala...poate
"Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A caror intelepciune am eliminat-o treptat." ( Contabilitate)...imi cer scuze ca intrerupsei discutiile 😃

este doar o invitatie spre racoare.. e drept ca e minunat sa poti cuprinde si discerne “tonele” de informatii, sa poti controla cat mai bine si cat mai multe fenomene…dar… exista ..riscul de a nu mai intelege nimic…si ori esti gnial si ..dai o teorie noua…ori..ramai cu sechele…si te intrebi… ce esti si la ce ti-au folosit

si nu doar chimia ci si structura, strict d.p.d.v. fizic a creierului– densitatea parenchimului, topografia eventualelor leziuni…etc- iti poate determina manifestarile unor sentimente sau simturi

: ) spor la dezbatut!

nu neg insa necesitatea de a acumula cunostinte si a incerca sa le sedimentezi...sa nu lasi totul in seama informatiilo computerizate pe care le poti accesa si cu care poti opera...acesta trebuie sa fie doar un ajutor.....si pentru vremurile de acum..de a incerca ... sa cuprinzi cat mai mult din ceea ai nevoie sa aplici

@boss: pana si soferul are un creier, cum si creierul este condul de chimicalele din organism...dar tot nu se afla sub controlul nostru decat daca dorim sa ne amagim pentru a nu deveni pesimisti...or, contrar unei afirmatii de mai sus, mie imi place sa cred ca sunt pur realista, desi multe, prea multe, imi scapa si, desi incerc sa le pun cap la cap cu putinele informatii pe care le detin, este posibil sa ma si insel...

evolutia individului meu imi va demonstra, in timp, daca m-am inselat au ba sau poate imi va dezvalui noi teorii, noi spaime cauzate de intelegerea prea mica a mecanismului uman si a universului...

frica infranta de vointa, din nou nu detin decat prea putine informatii, dar inteleg acest fenomen tot biochimic, explicandu-l prin activarea hipotalamusului, mai concret, prin activarea instinctului primitiv de autoaparare care genereaza adrenalina...

iara deciziile pe care le crezi personale de genul: e bine sa fac asta sau nuh si imi place sa fac asta sau nuh sunt tot o consecinta a analizei tuturor urmarilor imaginate, o analiza pur logica care se poate reduce la: imi va face rau mie ca intreg? sau faptul ca fac rau cuiva imi va dauna mie (atat fizic cat si psihic)?

@notterosa: existenta acelui risc o deplang intr-un fel in lamentarea mea de mai sus...de ce nu suntem capabili sa intelegem, sa invatam, sa asimilam tot?...folosim 10% din capacitatea creierului, de parca am fi moluste, fiinte involuate, retardate de evenimentele externe noua sau poate chiar de noi...

La nivelul fizicii cuantice nimic din ceea ce cunoastem nu mai este valabil. Totul se bazeaza pe faptul ca orice particula(cuanta) poate avea ambele valori, zero si unu, in acelasi timp. Lucrurile pot fi si albe si negre, si aici dar si acolo. La acel nivel gaurile de vierme sunt numeroase deci calatoria in timp a cuantelor este uzuala. Stephen Hawking spune ca a calatori in trecut este imposibil, paradoxurile raman deci simple metode de stimulare a creierului.

Ne nastem liberi si apoi incepem sa invatam. Vedem deci doar ceea ce am fost instruiti sa vedem. Razvratitii, cei care vad "altfel" sunt nebuni ori genii.
Concluzie: ia o ciocolata, vei calatori bucuros in viitor.

corect..paradoxul bunicului este metoda cea mai simpla de a demonstra imposibilitatea regasirii cu trecutul...noh, tot exemple pt neinitiati...

de ce spunea domnul acela (care, ma scuzati, imi cam increteste pielea pe mine, din motive complet subiective si clar gresite) ca nu se poate calatori in timp?

in viitor, einstein demonstra, prin teoria gemenilor, de exemplu, ca este posibil...dara in trecut, nu-mi mai amintesc ce spunea...

si da...la urma, esti ceea ce mananci... : )

Spunea ca nu se poate calatori in trecut din cauza interferentelor. Ca la un concert, cand se aude sunetul acela ascutit si insuportabil din boxe. E sunetul provenit din microfon care face un circuit inchis prin boxe, cu revenire la microfon. Daca nu este oprit duce la deteriorarea/stricarea/explozia echipamentelor. Gaurile de vierme spre trecut interfereaza cu ele insele si calatoria devine imposibila.
P.S.: Eu ma gandesc la faptul ca acel om vorbeste "cu ochii. Bleac.

dara de ce nu exista aceste interferente si cu viitorul?...de ce numai cu trecutul?...adica timpul este vazut, prin intermediul gaurilor de vierme, foarte plastic, circular...de ce apar interferente doar intr-un sens si nu si in celalat?... : -s

desi, daca am reusi sa inversam sensul, poate bunicul o pateste... : (

Zgomotul care a fost deja se intoarce din boxe in microfonul care l-a produs. Cu viteza foarte mare. Lucruri care au fost deja "se vad" prin gaura de vierme spre trecut.

titillica,

nu se poate calatori in trecut, pentru ca exista posibilitatea sa te indragostesti de mama ta, tu nefiind nascut. Si, mai departe, sper ca stii ce se intampla, daca nu deja s-a intamplat.

Se numeste "the grandfather paradox"