Despre un turneu.
jijicolorat
Am tot amanat scrierea articolulul legat de epica batalie a neputintei.
Cred cu tarie de 50 de grade ca acest turneu a fost instituit asa, aiurea. Pe cand Plato se plimba agale printre galeti pline cu gold real, nu ca aici d-ala virtual, privind piezis spre indepartarea norilor, s-a lovit de un spiridus ce-i taiase calea si care tot bolborosea ceva despre galeti, si a cazut mintenas cu nasul drept intr-o galeata golduita, ca mare fu minunea ca nu si-a spart nasucelul proaspat aranjat la un salon de estetica. Chirurgie estetica.
Nu, Plato nu a patit nimic(doamne fereste, zi sfantul gugal de trei ori si dai doua likeuri sa treaca), nici nasul. In schimb l-a pleznit frumusete de gand obscen, cum sa mai retraga in conturile lui, niste banuti de la conturile celorlalti.
A inventat pe loc, strafulgerat de idee, un turneu. Castigurile vor fi imense, satisfactiile vor exploda iar micul orgasm material ce tocmai l-a lovit, a fost frisca de pe tortul capitalist. Deci, concluziona el visand, castigurile vor fi. Ale mele.
Am ajuns la apropape 12000 puncte de prostie, scuze de prstigiu, si inca nu-mi dau seama daca am castigat ceva.
[img][/img]
Comments
Mei jiji 😃 Eu am castigat ceva.
Am recastigat cheful de a lupta chiar daca nu primesc nimic, am satisfactia aia cand vad numere.
exista satisfactie, atunci cand esti undeva departe ca trenght. dar in situatia celor mici si fara card la vedere, castigurile sunt ....absolut zero. da, lupti, ca un erou la termopane, ca attile in proaspata europa, ca tarzan sa o aperi pe jane......ai senzatia ca lupta ta undeva este inutila.