Join the new world

Ieri, plimbându-mă pe ulițele satului, pe care îl știu foarte bine, mi-am adus aminte de copilărie.
Frumoase amintiri. Copilăria este vârstă magică unde toate minunile se întâmplă, unde eroii nu au grija zilei de mîne.
Mă jucam cu ceilalți prunci în clivis fără supravegherea strictă a bunilor și a vecinilor.
Ne închipuiam că suntem dascăli, vânzători, elevi care se duceau la școală, doctori și ne jucam în legea noastră.
Îngrijeam cînii și mîțele în stilul nostru, îi mai făceam și miri câteodată.
Primeam mici sarcini de la cei mari, ne-au construit ca oameni. Responsabilitatea se naște de la vârste fragede.
De multe ori mergeam să cumpăr pită, eram foarte distrată. Am pierdut , de câteva ori, paralele din plasă, banii erau în traista pe care o învârteam până la brutărie.
Mai mergeam la prăvălie de unde cumpăram ulei în sticle de 1 litru sau de lapte , pe cartelă. Am pierdut și cartele. Cu toate că eram foarte neatentă nu am primit decât mustrări verbale.
Mai săream gardul prin vecini, după mingi trimise din stradă în grădinile altora sau fructe. Poamele erau mai bune de la alții, nu de la noi.
Aveam mari griji, fiind copil, băteam câmpurile , luam cînele și plecam, cu condiția să spun unde mă duc. M-am întîlnit , deseori, cu ciobani însoțiți de mioarele lor.
Dar bacii mă vedeau de la depărtare și își chemau cînii să nu să sară pe mine.
O lume de vis.
Clivisul , astăzi, este plin de copii, dar alte timpuri.
Se joacă altfel, dar ne adaptăm.




enjoy the eRepublik