Chioru imparat

Day 1,825, 08:33 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by hsileamune
(Titlu si textul ii apartin lui Nicolae Cristache si publicatiei Pensionarul)

Acasă la Maher, şeful organizaţiei s-a instituit o celulă de criză cu scopul de a desemna candidatul partidului la apropiatele alegeri. Sunt de faţă, în afara gazdei, Dorin Faimă, un ziarist compromis, arestat de mai multe ori pentru neluare de mită în formă continuată, Georgeta, logodnica acestuia, autodidactă, şi Chelbasa, prieten de puşcărie cu ziaristul, un ins uns cu toate alifiile, fin cunoscător al cadrelor de partid din mai toate puşcăriile din ţară.
Ca să-i facă pe aceştia doi să părăsească Jilava, stabiliment recunoscut pentru condiţiile omeneşti de trai, Maher a pus la bătaie tot ce-avea prin casă, pe nepoată-sa Georgeta pentru Dorin, pasiune veche a acestuia, şi o masă bogată cu mămăliguţă cu brânză fără brânză pentru Chelbasa.
De nerăbdare, Dorin a venit la Maher direct de la Jilava.
Fata îl întâmpină în pijama; nările îi fremătau ca la căluţi; atât pantalonaşii, cât şi bluziţa îi rămăseseră mici; îi îmbrăcau trupul de femeiuşcă doar sumar: până sub sâni, bluziţa, până sub genuchi, pantalonaşii. Dragul de tine, eşti nedormit, îl întâmpină ea. Ai mâncat ceva? Mi-ar plăcea să facem sex, Dorin. Ţie, nu?
– Ba da, nu tărăgănă el răspunsul.
– Ce păcat că nu se poate, Dorin. Sunt fecioară, ştii? Se-ntâmplă, nu te supăra!
Necazul ăsta i-a unit pe viaţă; au primit binecuvântarea unchiului cu puţină vreme înaintea apariţei lui Chelbasa, care, grăbit să primească darul anunţat a trecut direct la treabă.
– Ca să mă dumiresc io cu ce v-aş putea servi, a-nceput el, am luat legătura cu Chioru am luat. Îl cunoşti, Maher. A fost cu noi la Jilava. Da’ unde n-a fost? A cunoscut puşcăriile din toată lumea. E mare şi dat dracu’ de norocos. În Argentina a fost luat drept ofiţer german SS care se ascundea acolo sub nume fals. L-au cotonogit ăia l-au cotonogit până ce şi-a adus aminte că a fost ofiţer german SS şi-a adus aminte. Şi cum îl cheamă şi tot ce trebuie. Nu cunoştea limba germană nu cunoştea.
Atât nu şi-a adus aminte. Da’ n-a putrezit acolo. Când a fost găsit neamţu’ adevărat i-au dat drumu’ şi c-un purcoi de bani i-au dat drumu’. Până la Chicago.
– De ce la Chicago şi nu la Detroit? Se nedumiri Maher vigilent. Ceva nu e clar în povestirea ta.
– Ştii cum e Maher: încurcate-s căile Domnului. Sigur că era mai bine la Detroit, dar el a ajuns la Chicago a ajuns. Unde, băftos, a căzut cu tronc unei băştinaşe a căzut. Înnebunise aia după el înnebunise şi în câteva zile s-au luat. Cât a durat pregătirile a ţinut-o într-o beţie a ţinut-o şi după capu’ lui prost a adormit sub un pod a adormit. La Poliţie nu i s-a dat să bea şi pas să-şi aducă aminte cu cine se însurase şi unde. A recunoscut, bineînţeles că a fost ofiţer german SS, da’ n-a ţinut şpilu’ ca la argentinieni. L-au caftit ăştia până şi-a adus aminte. L-au caftit că e spion sovietic.
– De ce sovietic?
– Tocmai asta e, Maher: de ce sovietic? Atunci s-a oţărât Chioru prima oară s-a oţărât. Foarte tare s-a oţărât. Pentru că trebuia, după gându’ lui, să-i spună de la început că e spion sovietic să-i spună.
Cum au făcut argentinienii. Argentinienii voiseră să fie SS, a fost SS. Dacă ăia nu i-au spus, el de unde să ştie ce spion e? Ăia şi-au pus cenuşă-n cap, ca oamenii civilizaţi şi-au pus cenuşă-n cap şi ca să fie dat la o parte un scandal diplomatic, l-au făcut scăpat la Moscova l-au făcut. În Piaţa Roşie. Unde să se ducă omu-n Piaţa Roşie? S-a dus la mausoleu’ lu’ Lenin s-a dus. Să se roage.
– Chelbasa, baţi câmpii!
Cum să se roage, mă, la mausoleu? Ce, mausoleul e biserică?
– S-a dus să se roage, Maher, s-a dus. Şi-a avut ghinion.
Mausoleu’ era-nchis. Da’ după ce s-a rugat, a scos o hârtie verde de zece dolari şi a fluturat-o pe la nasu’ soldatului de pază a fluturat-o. Pe vremea aceea în Rusia verzişori aveau doar başcanii. Ca şi astăzi. Soldatu’, de-atâta verde-n faţa ochilor, s-a fâstâcit de-atâta verde s-a fâstâcit de nu mai ştia cum să-i intre în voie nu mai ştia. L-a întrebat dacă doreşte să meargă înăuntru, unde-i frig sau pofteşte să-l aducă pe Lenin acolo, afară l-a-ntrebat. De aşa pleaşcă pe capul lui a uitat că tocmai venise ora să predea postul. Ofiţerul care asigura schimbarea gărzii l-a prins cu Lenin în braţe şi i-a umflat pe amândoi i-a umflat.
Între timp se prinsese Chioru cu dragoste de comunism. Se molipsise bietul de el, de la Lenin se molipsise.
– Presimt c-o să fie alungat şi de-aicea, prevede Maher.
– Cam aşa ceva, Maher. Ăia îl miruiau cu vergile îl miruiau şi el se ruga să nu fie alungat dincolo de Cortina de Fier se ruga, că e-namorat de cauză şi mai bine moare decât să se-ntoarcă în America mai bine moare... Aşa a ajuns în Albania.
– Am zis eu, se bucură Maher copilăreşte.
– În Albania schilozii nu erau întrebaţi cine i-a schilodit că era de la sine înţeles era. Şi uite-aşa schilod tot s-a găsit o muiere să cadă-n fund după el s-a găsit. Că de frumos era frumos. S-a pus Chioru pă trai s-a pus, nu glumă. Ce era pă el nu vă spun ce era pă el. Îl ţinea aia numai cu turte şi rachiu de ienupăr îl ţinea. Şi-ar fi dus-o şi azi aşa dacă în timpul bairamului de la mausoleu’ lu’ Lenin n-ar fi fost tras în poză şi nevasta din America, prima, nu l-ar fi recunoscut după fotografie. S-a trezit cu ea la uşă într-o dimineaţă. Ghinionu’ lui a fost că s-a trezit şi ailaltă. A doua nevastă. Şi de-aici i s-a tras un process de mai mare dragu’ i s-a tras... După revoluţia ălora s-a bizuit pe faima sa, că de faimos era faimos, cum v-am spus, şi-a înfiinţat un partid. Le-a luat banii şi-a venit încoace. Ca tot românul echidistant le-a luat banii. Să vedeţi ce vilă şi-a ridicat! Şi ce maşini trag la scara lui! Nu vă vine să credeţi nu vă vine...
– Studii, făcu Maher scurt. N-are studii...
– Studii, râse Chelbasa. Are o valiză plină cu diplome, Maher, nu mai e ca pe vremea ta, de la Harvard, Oxford, Cambridge, Upsala, Montevideo, Rio... noi, în puşcărie, facem schimb, pentru o diplomă Harvard, primeşti în schimb două de Upsala...