Join the new world

De doi ani, incerc sa vizitez Nomadul acasa la dumnealui. Matematic vorbind, mi-a trebuit un an sa leg prietenie si inca doi sa fac aceasta vizita posibila, dar acolo unde prietenia si vointa se intalnesc, iese ceea ce va voi arata mai jos.

Bucuresti Cluj

Am pornit de acasa vineri noapte, la 2.30. Desi stabiliseram initial sa plecam la 2.00, am adoptat aceeasi mentalitate lejera (semi-hipiota?) ca pe tot parcursul drumului: suntem stapanii timpului nostru.

Noh, dupa o oprire la McD din Militari pentru cafea, am suit Mitzoiul in spate (ca, deh, e muiere - de parca ar fi copil 😐) si, cu Vlach0s la volan si Coronerul copilot, ne-am lansat in Aventura Primaverii, lasand in spate serviciu, facturi, rutina.

Cunoasteti cu siguranta senzatia de libertate pe care ti-o da lipsa grijilor si o mare de posibilitati intinsa pe 450 km. Cu ochii cat cepele pe autostrada neluminata si cantand cu gura pan` la urechi "It`s the final countdown" si "i`m loving angels instead...", am ajuns pana la Pitesti unde am cotit spre Valea Oltului. N-am poze de pe autostrada. Oricum era noapte si apoi mi-a fost si frica sa nu-l sparii pe Vlach0s cu blitzul, dara, de cum s-a luminat si am avut ce poza, am scos ustensila.

Valea oltului_1



Am facut si o prima oprire la un popas de langa Olt sa ne mai dezmortim un pic si sa lasam aerul rece sa ne trezeasca. Cu aceasta ocazie, am surprins Coronerul privind cu jind la fumul ce iesea pe hornul Restaurantului. Ca doara nu i-o fi foame? Si apoi glume cu_catei negri din care se fac mici. Noh, de-ale lor. Ca nu degeaba is frati de cruce. "Dara sigur nu vreti sa mancam aici? E asa frumos pe malul raului. Si liniste." Am zis totusi sa merem mai departe. Nu de alta, dar de abia se luminase de ziua, iar bodega nu arata tocmai imbietor. Ziua e lunga, sunt musterii de venit si nu vaz nici un caine negru in preajma.

Valea oltului_2



In Sibiu ne-am oprit la primul McD sa luam o noua cafea si ceva rapid de imbucat ca deja cele 5 ore de drum se faceau simtite. Sigur ca Maria Sa, Coronerul, a strambat din nas. Noh, McD e shitty stuff. Si a zis pass cu gandul la micii si friptanele pe care sa i le serveasca vreo duduie nurlie de la popasul visurilor domniei sale. Ehh, om vide ce om gasi.

Sibiu_1



Sibiu_2 cred



Undeva Spre Turda_1



Undeva Spre Turda_2



Undeva Spre Turda_3



Undeva Spre Turda_4 - Habar nu am ce scrie acolo sau care e povestea. Probabil e ceva in scop publicitar, dar am zis sa fac poza ca sa investighez mai tarziu. O sa. 🙂



Noh, undeva dupa Aiud, am reusit sa gasim si Popasul unde sa hranim Coronerul deja grav flamand. Aveam senzatia ca am imortalizant momentul, dar se pare ca nu. Si nu hranirea Coronerului as fi vrut sa va arat, ci cele doua monumente situate in apropiere, unul de o parte a soselei amintind de lupta de la Miraslau, iar celalalt de partea cealalta ridicat in memoria "eroilor neamului cazuti in lupta impotriva fascismului", moment de adanca meditatie a celor 3 calatori asupra parcursului istoric al neamului nostru. Mai mentionez ca am mancat o mancare extraordinara servita cu cel mai mare sictir de care poate dispune o duduie. Noh, sa mai comenteze ceva Coronerul. 😑

Apoi n-am mai facut poze pana am ajuns la Nomad acasa. Drumul asta totusi, de la Pitesti la Cluj, prin Sibiu, Alba iulia si Turda, este cel mai frumos pe care am mers vreodata. Frumos in sensul de spectaculos, incitant prin variatie, curat si primitor prin amenajare, cum am si zis "trebuie sa fii idiot sa faci accident pe acest drum". Cu atatea indicatoare si benzi atat de clar trasate si bine gandite, e imposibil sa faci accident. Noh, tot respectul pentru arhitecti si pentru cei care-l mentin astfel.

Moving on. Cum am intrat in Cluj, a inceput ploaia. Dupa 8 ore de mers cu soarele in fata, Clujul ne-a primit morocanos. Ehh, i-or trece mofturile. Doara nu ne-o speria pe noi oleaca de apa. Apoi, am sunat Nomadul sa anuntam ca am sosit si sa ne ghideze. Hehe! Cand un Nomad coordoneaza si un Mitzoi e cuminte si asculta, e imposibil sa nu iasa ca la carte. "Mergeti drept, apoi dati de un pod. Imediat ce treceti podul, faceti dreapta si urcati pe el...Faceti sensul giratoriu si mergeti inainte. Urmeaza inca unul si tot inainte...Apoi va uitati dupa hotelul Napoca. O sa fie pe stanga. Dupa el, faceti stanga...Mergeti pana la semafor si faceti stanga pe linia de tramvai si urmariti linia de tramvai pana la al doilea semafor..." Dupa atatea stangi, ma asteptam sa ne indreptam inapoi spre Bucuresti, dar am ajuns totusi sa pupam Nomadul acasa la dumnealui.

Fara prea multe vorbe, obositi dupa 8 ore si jumatate de drum (suntem stapanii timpului nostru.), ne-am odihnit un pic, am purtat ceva discutii inerente legate de eRepublik ("Gee, Brain, what do you want to do tonight?" "The same thing we do every night, Pinky - try to take over the world!"), ceva subiecte si din RL si apoi am asteptat ceilalti musafiri. Daca sarbatorim Nomadul, d-apoi sa-l sarbatorim ardeleneste!

Cartofi si mici la Disc_1



Cartofi si mici la Disc_2



Am cunoscut si Minmatarul, stiut pe vremuri si sub numele de Apoklips sau musiu le Buze Pok. Am incercat chiar, desi fara succes, sa convingem Minmatarul sa revina in joc. Noh, viata isi urmeaza cursul firesc. Si noi ne vom retrage la un moment dat ca doara n-o sa ramanem aici sa lasam mostenire copiilor nostri acesti pixeli.

Vorba lunga, am mancat cei mai buni mici si cei mai gustosi cartofi de pana acum. Discul este o inventie minunata care ar trebui adoptat de toate regiunile tarii. Propun infiintarea unei organizatii nonprofit pentru promovarea discului in defavoarea gratarului. Delicios!

Noh, v-as arata si poze cu Nomadul gatind, da` mi-i mila de urechile si epoletii mei. Va las doar cu imaginatia si pofta de mancare.

Dupa masa, ne-am intins la vorba. Oleaca scartaind la inceput. Deh, asa-s toate inceputurile. Dar, cu cat a inaintat ziua si s-a lasat seara, cu atat s-au dezlegat limbile incat nu mai stiam ce fir al discutiei sa mai urmarim. Cu aceasta ocazie, domnii avocati sa ne ajute, am aflat si de existenta unei legi care permite instrainarea unei proprietati prin ocupare in caz ca proprietarul de drept nu o utilizeaza o anumita perioada iar ocupantul o foloseste in aceasta perioada. Say what? Aceasta lege se aplica numai la terenurile agricole sau si la imobile? Noh, weird stuff, dar subiect f bun de batut campii gratios. 😃

Am discutat un pic si despre profesionalism vs. xenofobie in ceea ce priveste nenea ungurul de la Real care vorbea in ungureste in timp ce ne valorifica produsele. Noh, asa o fi...civilizat. Noi suntem mai mitici si nu putem pricepe asta. 😛

Si ne-am intins la vorba pana la 2 dimineata cand, nemaiputand tine ochii deschisi, am hotarat sa ne retragem. Eram treji de 42h si urma si drumul inapoi a doua zi.

Minmatar, Walter si Roby, a fost o adevarata placere sa va cunoastem. Cu Minmatarul este posibil sa ne mai vedem si in vara aceasta in Bucuresti. Poate il ia de mana si pe Nomad si ne intoarce vizita. 🙂

A doua zi, dupa o noapte petrecuta intre un tipat scurt provocat de o halucinatie auditiva horror avuta inainte de culcare si o trezire matinala fortata pentru a lua micul dejun oferit de cea mai ciudata (prin excesul de amabilitate aratat) gazda de pensiune pe care am avut prilejul s-o cunosc, am hotarat sa vizitam Clujul.

Suntem stapanii timpului nostru.

Casa Matei Corvin



Cluj_1 - undeva prin Centrul Vechi



Cluj_2 - undeva prin Centrul Vechi



Cluj_3 - ceva biserica...hmm...ungureasca...am uitat cum se cheama...help?



Statuia lui Matei Corvin_1



Statuia lui Matei Corvin_2



Fantana din asfalt - awesome! 🙂



Lupoaica a la Cluj - cu ocazia asta am recapitulat sistemul numeric roman - dap, acolo e 1921 😛



Fantana care se revarsa - si mai awesome! 🙂



Teatrul National din Cluj



"Iancu pe statuie"



Turnul Croitorilor_1



Turnul Croitorilor_2



Turnul Croitorilor_3 - Baba Novac



Turnul Croitorilor_4 - in interior



Turnul Croitorilor_5 - vedere dinspre interiorul zidului



Cluj_4 - din nou ceva biserica...nu stiu a cui...si Cavalerul Trac...nu intrebati de ce...nici eu nu am facut-o...



Cluj_5 - si ceva pietre de langa biserica de mai sus...ruine probabil ale fostei cetati...noh, pietrele plac oricui...asa ca enjoy.. 🙂



Cluj_6 - continuarea zidului cetatii



Cluj_7 - idem



Cluj_8 - idem + ceva stradute simpatice



Apoi, dupa atata plimbare prin oras, ne-a ajuns foamea asa ca ne-am indreptat spre un resto al dacilor celor de demult. Noh, daci ardeleni cu siguranta ca asa incet s-au miscat de ni s-au lungit urechile. Sa va arat ce am primit dupa atata asteptare? 😃

Ciorba de fasole in pita



Dupa ce ne-am mai odihnit un pic, Mitzoiul fiind mai cu seama chinuit de gandul ca n-a putut sa pape mai mult din peretii farfuriei, am urcat pana sus la cetatuie. Sa se aseze mancarea mai bine, nuh? Ei, as! Cu masina am fost, ce va inchipuirati?

La Cetatuie_1



La Cetatuie_2



La Cetatuie_3



La Cetatuie_4



Facandu-se timpul sa plecam, ne-am indreptat spre casuta Nomadului unde ne-am mai odihnit oleaca, ne-am pupat si apoi...la dum.

Era deja tarziu, dar time is on my side, yes it is. La ora 18.00 am parasit Clujul, iar la 21.00 eram deja in Sibiu unde am hotarat sa ne oprim un pic sa vizitam centrul orasului. Cine se plimba duminica seara, cand statea sa ploua, prin Piata Mare din Sibiu? Mitzoiul, Vlach0s si Coronerul. Superb oras. Mai mult de atat nu gasesc cuvinte. O sa va arat ce am pozat si o sa vedeti si singuri. Superb.

Sibiu_1



Sibiu_2



Sibiu_3



Podul Mincinosilor?



Sibiu_4



Sibiu_5



Concert Domino - din cate am aflat, Domino este o trupa locala cu baterie, bass si tambal care canta in mare parte cover-uri; suna simpatic si ne-am bucurat sa ne oprim sa-i ascultam pentru cateva momente.





Noh, cam asta a fost tot. Ahh, sigur ca imediat ce am iesit din Sibiu a inceput ploaia. Noapte si ploaie, un vis. Ne-am indreptat apoi spre Fagaras, unde am mai oprit un pic sa vedem cetatea si sa ne dezmortim. Noh, blitzul meu nu functioneaza pe distante lungi asa ca n-am mai facut poze. Valea Prahovei apoi si am ajuns intr-un final, pe la 3-4 dimineata, acasa.