Pierdut pe ape - trei femei fierbinti

Day 4,158, 01:06 • Published in Romania Romania • by brouvi

Neata,

Cum am inceput sa merg din nou la sala, toti muschii ma dor si nu pot dormi, asa ca m-am decis sa va povestesc o relatare intensa traita de mine in peregrinarile mele pe apele din Caraibe.

Aseara vorbeam cu un fost coleg si ne aminteam de acele zile, probabil nu le voi uita niciodata .

Asadar, plecam din Miami, cu directia San Juan, Puerto Rico. Nimic nu prevestea ce avea sa se intample, acelasi Mcallen cu un Cohiba alaturi, si totusi nu avea sa fie la fel.

Prin interfon, capitanul ne anunta de prima femeie. IRMA ! Un uragan ce se formase in Oceanul Atlantic, era de nivelul 3 dar isi aduna putere si avea sa loveasca Miami, ca un uragan de nivelul 5. Vant de 180 mph, adica vreo 300 km/h. Iar asta se intampla exact in ziua in care noi trebuia sa ne intoarcem in Miami. Barca era nou nouta, 18 etaje si vreo 160.000 tone, dar era o coaja pe ape comparativ cu ce avea sa se intample.

Schimbam traseul, ajungem in Miami la Irma - 36h, dam jos o parte din turisti, iar cei care vor sa ramana, erau bineveniti sa ramana pe barca. Doi clienti de ai mei, un cuplu pe la vreo 35 de ani, cu un copil de 3 ani si unu de 8 luni, imi spun ca vor sa plece, ca tre sa ajunga in Orlando, la nord de Miami. Ma cert efectiv cu sotul, John, sa ramana cu noi. I arat ca autostrada e blocata, si isi va pune in pericol familia, dar el ii tot dadea inainte cu jobul lui. Il conving. Ramane.

Suntem anuntati ca inca doua uragane se formeaza rapid, si ambele inainteaza spre noi. MARIA, care cica e mai puternica decat IRMA, si inca una care vine dinspre Texas, si care la fel avea nume de femeie.

Trei, Doamne si toate trei veneau catre mine. Stiam eu ca sunt sexy !

MARIA, venea dinspre San Juan, si avea sa loveasca St, Martin, numai la 4 zile dupa Irma. La fel si Grand Turk, Grand Cayman. Dar St. Martin, avea sa fie lovita puternic, de doua uragane in cateva zile !

Mergem direct acolo. Avem la dispozitie 5 ore sa incarcam 3500 de oameni cu tot cu bagaje. Capitanul anunta ca are nevoie de tot echipajul - 1700 de oameni - sa ajute cum pot . Cum deja nu mai munceam, dadeam totul pt siguranta noastra si a pasagerilor.

5 ore pt 3500 de oameni. Cum i-au sortat nu stiu, insa imaginile catorva mame care ne dadeau bebelusii sa ii luam cu noi, m-au coplesit. Mi-am amintit de juniorii mei de acasa, si m-a lovit plansul. Un plans de om normal, ce se vede impotent in fata fortelor naturii . Acea insula va fi lovita de IRMA cu 300km/h, apoi de MARIA, cu si mai mare forta !
Superbitatea locului nu avea nici o relevanta. Si nici banii unora dintre oameni. Europeni, americani sau indigeni, toti aveau spaima pe fete si speranta odata ce urcau pe barca. Ce ironic ! Numele barcii erau ESCAPE ! Ce ironic !!!

Reusim ca prin MAFIA echipajului, sa facem loc pe liste si unui sarb insurat cu o romanca, si care aveau si un bar acolo, pe plaja. Ulterior, cand ne-am intors la fata locului, acest bar nu mai exista. Nu mai era nimic. Nici macar un par infipt in pamant, care sa iti aminteasca de o asezare acolo .

Plecam, dar alte 6 barci vin si incarca aproximativ inca 10.000 de oameni . Fiecare barca a devenit ESCAPE !

Iesim in larg, dar suntem in punctul in care vedem ca toate trei se indreapta spre noi. Le evitam, ne strecuram printre ele.

Irma loveste prima, rupe in doua, ST Martin, distruge absolut tot in Caraibele de est, revine in Atlantic, isi mai ia forta, apoi loveste in plin Miami.

Aveam sa vad ca in down town apa ajungea pana la etajul 2, Miami fiind facut sub nivelul oceanului, apoi merge inspre nord, lovind Orlando, cu forta de nivelul 3, apoi tranformandu-se in furtuna tropicala .

John imi spune :
- Mi-ai salvat viata, iti multumesc ca ai insistat sa raman !
- Nu John, tu ai salvat viata familiei tale, tu esti eroule, omule !


Vine Maria !

DE-CA-PEA-ZA pamantul. Ca un excavator care rade 30 cm de pamant din tot ceea ce i se opune. Daca te uiti la imaginile din satelit, vei vedea ca insululele sunt verzi. Dupa Irma si Maria, au devenit maronii.


Suntem la 100 mile marine de tarm, si in ape vedem deseuri solide. Vad inclusiv o portiera de masina, vad copaci in apa, vad usi de pal, nu imi vine sa cred.
La orele 23 capitanul ne anunta ca vom simti si noi un pic din coada uraganului.

Valurile lovesc barca si ajung pana la etajul 10. Securizam tot, sa nu cada nimic peste noi. Ciudat, dar pasagerii nu sunt panicati. Sunt costienti ca barca noastra este cel mai sigur loc de pe planeta pt ei.

Ne reunim cu celelalte barci. Ce spectacol ! Peste 10 vase de croaziera gonind in noapte, fiecare supraveghind pe ceilalti, iar in urma tuturor, in varful triunghiului, parca supraveghindu-i pe toti, eram noi, ESCAPE ! La acel moment, cel mai nou si mai performant vas de croaziera din lume.

In ochii speriati ai pasagerilor de ocazie, cel mai neinsemnat membru de echipaj din India sau Filipine, era privit ca un capitan. Ochii ingroziti ai oamenilor se uitau la noi de parca noi eram Mesia ! Un zambet, o incurajare, o gluma era tot ce le puteam da . Pentru noi nu mai aveam nimic, decat poate un wiskey .

Uraganul din Vest a lovit Austin, Dallas, si Pasadena .

Noi, ne strecuram printre ele, cu scopul de a ajunge in Mexic in Cozumel, atat de primitorul Cozumel, cu restaurant specific Romanesc, La Dracula !

Numai ca, cu 4 ore inainte sa ajungem are loc un cutremur de 8 grade acolo. Docam, dam ultimile provizii localnicilor.

Sa cobor ? Sa raman pe barca ? Am coborat.

Cu gandul ca daca scap intreg, voi considera sa ma insor . Bullshit !

Mi-am luat ceva beri, niste Cohiba si o pizza .

Relax.

Am trecut cu bine de cele trei femei .


Se spune ca odata ce traiesti pe mare, viata pe uscat nu va mai fi niciodata le fel.

O simt. Si o simt din plin, dar am alte prioritati mai importante ca mine.

Va multumesc pentru timpul vostru, si ca ati citit aceste randuri.

brouvi