Proiectul

Day 2,069, 14:27 Published in Republic of Moldova Republic of Moldova by hsileamune

Trase cu sete aerul in plamani si inchise ochii, lasand caldura soarelui diminetii sa-I resfete cu razele fata. Zambetul care I se largise pe fata descria totala satisfactie de care era cuprins. Urma sa fie o zi memorabila!
Deschise ochii si mangaie cu privirea toata zona din fata casei. Se indrepta inspre statia de autobuz, cu pasi mici si apasati, privindu-I atent pe cei doi copii ai vecinilor ce asteptau si ei transportul catre scoala, si-si rase in sine, gandindu-se la uimirea ce le va provoca-o putin mai tarziu.
Urca in autobuz si-si ocupa locul favorit: al patrulea rand din spatele soferului, scaunul de la fereastra – castigat cu greu in fata unuia dintr-o clasa superioara (una din victoriile de care era mandru)-, ignorand complet jocul si tipetele celorlalti copii. Nici chiar prietenul cel mai bun nu reusi sa il scoata din starea de concentrare care il cuprinsese.

Nu si-a dat seama cand trecusera cele doua ore din programul scolar. Nu reusise sa fie atent la nimic, primise deja mustrare de la un profesor si era aproape sa fie dat afara de celalalt pentru ca raspunsese in doi peri. Inima incepuse sa ii bata cu putere si simtea cum il trec furnicaturi prin tot corpul.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ii luase ceva timp pana sa gaseasca solutia pentru acest proiect. Li se spusese sa vina cu “ceva” care sa “aduca viata” la cursul despre Formare. Cel ce le spusese acest lucru, lui si colegilor sai de clasa, era transferat de curand la scoala. Punea mult pret, zicea stimatul profesor, pe “creativitate”. Revolutionar ca stil, prinsese de minune la mintile tinere. Asa cum, de altfel, toate ideile ce zburau prin clasa la cursul profesorului de Formare prinsesera radacini adanci in mintea lui.
Luase la rand destul de multe carti fata de cum imprumuta de obicei din biblioteca si se apucase de studiat din prima clipa. Numarul cartilor studiate descriau traseul maturizarii unei idei care incepuse sa se intinda pe toata suprafata creierului, cuprinzandu-i , incet, incet, cu totul, intreaga lui fiinta. “Asa voi face”, isi spuse in acel moment.
Incepuse sa caute toate elementele trebuincioase proiectului. Ar fi avut nevoie de ajutor dar trebuia sa o faca fara sa afle niciun cunoscut, deocamdata. “Cine stie ce ar fi putut sa iasa?!” Nu vroia sa implice pe nimeni, mai ales daca iesea prost. A cotroboit fiecare coltisor al comunitatii si a scormonit chiar si la vecinii indepartati. Nu s-a lasat pana nu a strans tot ceea ce ii trebuia.
Apoi, nu ii mai ramasese decat asamblarea. Ii luase aproape 6 zile intregi, obositoare, dar, pana la urma, ii reusise.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

In fata tuturor colegilor adunati in jurul proiectului , ce tocmai fusese dezvelit, se arata un acvariu plin de o substanta cetoasa ce sustinea mii de bile si forme stralucitoare, care de care mai diverse si speciale prin colorit si textura. Nu intelegeau ce este sau cum se formeaza dar ii atragea ca un magnet. Dupa cateva clipe de uimire totala, profesorul indrazni sa-l intrebe:
- Yahve, ce este acesta? Cum l-ai numit?
- Universul, domnule profesor!



Articol participant in cadrul concursului jubiliar al minunatilor Brainiaci.