Cunoasterea

Day 3,722, 04:41 • Published in Republic of Moldova Republic of Moldova • by Azazellique

Cunoașterea este o valoare pentru care nu există o definiție unanim acceptată, cert fiind numai faptul că ea se dobândește pe parcursul vieții, prin conștientizarea propriilor percepții și rațiuni.

Albert Einstein spunea că "Informația nu este cunoaștere. Singura sursă a cunoașterii este experiența". Astfel, nu este suficient să înveți sau să citești pentru a cunoaște, deoarece așa nu dobândești cunoaștere, ci numai date și informații, cunoașterea venind, pas cu pas, odată cu experiența.

Tocmai de aceea, cunoașterea poate fi considerată abstractă, fiind, asemenea multor valori, sau chiar a tuturor, percepută în mod diferit de la individ la individ, în funcție de ceea ce îl animă, de ceea ce a trăit și de ce impact au avut trăirile anterioare asupra sa.

De ce ar avea oamenii nevoie de cunoaștere? De ce ne este, nouă, tuturor, o valoare indispensabilă? Camil Petrescu scrie, în opera "Suflete tari", că "Realitatea se creează prin însuși faptul cunoașterii". Cunoașterea o dobândește fiecare om pe parcursul vieții sale. Este important să nu confundăm cunoașterea cu inteligența, deoarece inteligența este nativă și poate fi cultivată, fiind capacitatea noastră de a acumula informații, de a le analiza sau de a face anumite conexiuni, pe când cunoașterea este bazată pe trăirile noastre anterioare, pe experiența noastră și pe conștientizarea modului în care percepem ceva, indiferent ce este acel "ceva" care face obiectul percepției noastre, și care, odată considerat parte a experienței noastre personale, devine un "strop" de cunoaștere care ne face să percepem realitatea în propriul nostru mod, acest mod fiind raportat la nivelul nostru de cunoaștere.

"Hazardul descrește pe măsură ce crește cunoașterea", după cum spunea Anatole France. Cu cât avem mai multe experiențe la care să ne raportăm, cu atât cunoaștem mai mult și lucrurile se clarifică în ochii noștri, începem să înțelegem și ne dispare treptat frica pe care oamenii o au când vine vorba de necunoscut.

"Cunoașterea este antidotul fricii." Această definiție pe care o dă Ralph Waldo Emerson vine practic în completarea spuselor lui France, deoarece cu cât cunoaștem mai mult, cu atât vor exista mai puține lucruri care să ne provoace un sentiment de frică.

Frica de necunoscut nu este acceptată și recunoscută de unele persoane, dar este totuși logică. Altfel, de ce ar exista oameni care se confruntă cu frica de întuneric? Această frică vine din faptul că în întuneric nu vedem ceea ce este în jurul nostru și nu avem certitudinea că acolo nu există nimic periculos, deci este o frică de necunoscut, nu de întuneric în sine, iar "antidotul" ei este, în mod cert, cunoașterea.

Vasile Ghica spune despre cunoaștere că este "un viciu care ne-a scăpat de Paradis", o definiție ușor dusă la extrem, dar plină de semnificație. Este un viciu pentru că există o "goană" după cunoaștere în fiecare din noi, fiindcă numai prin cunoaștere am putea să încercăm să găsim răspunsuri la cele trei întrebări care ne marchează existența: "Cine sunt?", "De unde vin?" și "Încotro mă îndrept?".

Cât despre faptul că această cunoaștere "ne-a scăpat de Paradis", aici se face referire la Biblie și la teoria conform căreia lumea a fost creată de o entitate superioară nouă. Considerând prin absurd că ar fi existat acei Adam și Eva într-un loc numit "Paradis", este clar că dacă nu ar fi gustat din "Pomul cunoașterii" și nu ar fi fost alungați din acel loc, umanitatea nu ar fi evoluat niciodată.

Lăsând deoparte miturile biblice, trebuie să admitem faptul că, pentru evoluție, este necesară cunoașterea, deoarece, fără sa ne punem întrebări, fără să avem experiențe și rațiuni, am fi rămas la stadiul de ființă care se hrănește cu rădăcini, am fi trăit și acum în peșteră și probabil că nu am fi ajuns măcar sa vorbim. De aceea, cunoașterea este esențială vieții umane și evoluției.

Lucian Blaga clasifică în două categorii cunoașterea: "cunoaștere paradisiacă" și "cunoaștere luciferică". Cea paradisiacă fiind una conformă cu realul, dar care nu îl face pe om să își pună întrebări și să caute în continuare, ci îl mulțumește cu puținul pe care îl oferă. Scopul omului nu este de a stagna la acel gen de cunoaștere care nu ar aduce niciun fel de evoluție, ci să își alimenteze continuu setea de cunoaștere, punându-și întrebări și elaborând ipoteze, deoarece cunoașterea luciferică este considerată de Blaga acel nivel al cunoașterii care îi dezvăluie omului mai mult decât lucrurile evidente. Această cunoaștere este constructivă, intensă și duce spre progres, spre ceea ce se întâmplă tot mai accentuat în zilele noastre: o evoluție rapidă.

"Cunoașterea este, prin ea însăși, putere."(Francis Bacon)

Cel ce cunoaște mai mult va avea mai puține temeri și va fi mai deschis spre dobândirea de noi și noi cunoștințe. Aceasta este evoluția: să nu fi niciodată mulțumit cu nivelul la care te afli.
Aza