Speranta inca nu a murit

Day 1,877, 06:26 • Published in Republic of Moldova Poland • by Sawayne


Era o iarna foarte linistita, de nins nu ningea, norii lipseau de pe cer ba chiar nici vintul nu prea batea. Intr-o zi obisnuita ma trezesc dis-de-dimineata, pregatesc micul dejun, ma imbrac si ma pornesc catre scoala. Aveam un drum lung de parcurs si ca de fiecare data ma imbracam ceva mai gros in ciuda faptului ca eram luat in ris de catre colegi care faceau glume pe seama imbracamintei mele groase. Am ajuns la scoala, ma pregatesc de ore cind in clasa intra o fosta prietena de a mea fara sa se salute si sa nu ma ia in sedama din cauza ca cu ceva vreme ne-am despartit. Trecu prima, a doua, a treia lectie cind dadusem o privire spre geam si vazind ce avalansa de ninsoare incepuse si cu viscole foarte puternice. Toata clasa se uimise pentru ca era sfirsit de iarna si pina atunci nu cazu nici un fulg. Incepu panica in rindurile colegilor trecind astfel restul lectiilor. Dupa ce ne-am eliberat de la ore fiecare a inceput sa o ia spre casa lui. Stind pe pragul scolii o vedeam pe fata care nu demult ma despartisem si mi se facuse si mie frig de cum era ea imbracata. Isi luase ea inima in dinti si se porni catre casa. Uitinduma dupa ea imi aduceam aminte de clipele petrecute impreuna si nu puteam sa o las sa plece asa pur si simplu. Am strigat dupa ea, nu a raspuns. Dau sa o apuc de mina ea ma respinge. Ma pun in drumul ei, ea se opreste putin incalzindu-si minile reci apoi iar porni insa nu mai avea putere sa treaca. Dezbrac paltonul de pe mine si il pun peste dinsa. Ningea tot mai tare. Zapada era pina la genunchi. O tineam de mijloc si incet, incet mergeam catre casa ei. Ea perdea din puteri mergind tot mai greu. Am inceput sa vorbesc cu ea, ii aduceam aminte de clipele noastre petrecute impreuna ea astfel prinzind la puteri si tininduse tot mai bine pe picioare. Ajunsi la poarta casei sale ea imi intoarce paltonul, imi multumeste pentru ca am ajutat sa ajunga acasa si sarutindu-ma pe obraz se indeparteaza incet catre casa. Imbrac eu repede paltonul inca cald si ma indrept spre casa mea cu speranta ca intre noi doi mai exista ceva.

Scurt si cuprinzator 🙂

Concurs. Războiul Iernii.