Join the new world

Bine v-am regăsit!

Umblă vorba prin sat că RTP (băieții și fetele cu ceaiul Mona și biscuiții Eugenia) s-au hotărât să afle mai multe despre actul demisiei și despre psihologia demisionarului român și nu numai. E adevărat? Băiețelul blajin care mi-a intrat în grădina plină cu copaci și flori chiar este un puști de-al lor? Și dacă este, de ce mă întreabă taman pe mine despre demisie? De ce nu-l intervievează, dom'le, pe al lor malefic lider?



Mike13o6: Pfiu... Ce-ți e și cu demisionarii ăștia... Greu mai dă omu' de dumneavoastră, domnule. Să trăiți! Vă salut!
Copacescu: Salut, Mike! Şi... Noapte bună? 😃

M.: Pentru început, aș vrea să te las să te prezinți singur și apoi să îți cer anumite completări dacă vor fi necesare. Deci... te ascult.
C.: Prezentarea mea în joc sau RL?

M.: M-ar interesa să știu cine este Copacescu. Fără dar și poate o anumită părticică din viața reală s-a transpus și în joc.
C.: Ah, stai. Uitasem că am răspunsul perfect. 😃

M.: Politician...
C.: E un răspuns puţin mai lung... Şi da. 🙂
C.: De mic copil aveam în sânge spiritul demisiei. Recent am aflat că, la întrebarea: "Responsabilităţile / Funcţia: Privilegiu sau Povară?", am răspuns: "În orice situaţie m-aş afla, mi-aş da demisia." Câţiva ani mai târziu (aprilie 2014), am rămas perplex când am aflat ce răspuns am dat.
C.: Copacescu e o persoană spontană, cu cel mult jumătate din vârsta pe care mulţi mi-ar da-o. 🙂

M.: Să înțeleg că ai fost... Mai ești un soi de "anarhist"?
C.: Da, un anarhist tare leneş. Nu mă duc la proteste...

M.: Înțeleg. Încerc.

M.: Vorbește-mi puțin despre Romanian Tea Party, despre petrecerea voastră cu ceai. Care este semnătura voastră? Ce aveți voi în plus (sau în minus) față de ceilalți?
C.: Momentan, partidul se află sub takeover.
C.: Semnătura? "Copacescu was here."
C.: În plus, avem chat pustiu. În minus, clone. Nu am destule moving tickets pentru mutări. Mai avem în plus posturi lipsă: secretar general şi vice preşedinte.

M.: Am simțit o mică ezitare mai devreme... Îți pare cumva rău? Ți-ai dori cumva măcar o zecime din clonele lor?
C.: Clonele în sine nu mă atrag, dacă nu are cineva grijă de ele. Aş vrea măcar o cincime din clonele lor, să mai schimbe şi ele aerul. Într-un articol mai vechi militam pentru drepturile acestor făpturi complexe: viaţă imaginară, ştampilă reală.

M.: În antiteză cu realitatea, aș îndrăzni să spun... Vieți reale, dar voturi fictive.

M.: Hai să ne întoarcem la lucruri serioase... Care-i treaba cu toată zarva asta despre Demisionescu și ale sale demisii? Cum a început și cum a evoluat fenomenul?
C.: A început înaintea mea, eu doar am plagiat.
C.: Nu cunosc originile acestui act nobil, însă tind să cred că a început la Ministerul Educaţiei. Memoria îmi spune că belzebut cel crunt a fost primul (articolul se numeşte "Indrumar pentru vMoD"), iar apoi a urmat Horaţiu. Ca să îi parodiez, mi-am dat şi eu demisia din acelaşi Minister, în ultimele 5-10 minute de mandat. Vreo patru luni mai târziu, ajung la Ministerul Media. Atunci pot spune că s-a îngroşat gluma, dar nu acolo a luat naştere "ideea". E şi un sâmbure de adevăr în demisie: nu mi-a convenit felul în care s-au luat anumite decizii în Guvernul de atunci, aşa că am întrerupt legătura cu ei.

M.: Bun. Având în vedere că deja ești un bun cunoscător al domeniului, să zicem că aș vrea să îmi dau demisia de undeva. Ce sfaturi mi-ai acorda? Ce e bine și ce nu e bine să faci în timpul unui proces de demisie?
C.: Credeai că am terminat răspunsul? 🙂

M.: Speram...

C.: Începusem să povestesc. Asta e, rămâne în aer - versiune demo.
C.: Fie... Acum, depinde foarte mult de incinta pe care intenţionezi să o părăseşti: ai o preferinţă anume sau să încerc o generalizare?

M.: Hai să încercăm o generalizare... În fond, majoritatea demisiilor apar la fel și reprezintă același lucru.
C.: Când îţi dai demisia, ar fi bine ca restul să nu te ia în serios; din politeţe, dă un anunţ la ziar cu postul disponibil. Până află că ţi-ai dat demisia, te pregăteşti să părăseşti al doilea loc de muncă. Nu îţi recomand să ceri sau să accepţi salariul ce ţi se cuvine până în momentul demisiei. Însuşeşte-ţi fondul de salarii.

M.: Abstract. Păi stai puțin... De ce să nu mă ia în serios? Nu de-asta demisionez? - ca să fiu luat în serios într-un loc în care nu mai pot fi luat în serios. Sau te raportezi la demisie din perspectiva unei ciclicități? Demisionând în timp ce demisionezi, distragi atenția de la factorul inițial care a declanșat tot șirul.
C.: Dacă te iau în serios, vor căuta metode de reconciliere. Dacă mă lăsai să termin de povestit, nu mai era aşa abstract.

M.: Ok. Mă scuzi, spuneai că...
C.: Spuneam... Nu mai spun. Până acum cinci minute eram orator, dar m-am reprofilat. Îmi pare rău, am de acordat un interviu. Scuze de întrerupere, unde am rămas cu interviul?

M.: Cam ăsta a fost textul de pe "foaia" pe care am pregătit-o pentru astăzi. Dacă nu vrei să adaugi mai ceva (un mesaj pentru pitici, poate un mesaj politic…), îți urez toate cele bune și ne-auzim la următoarea demisie, nu?
C.: Ne auzim, ne "amuzim"... Da, bineînţeles că am un mesaj: după bipul sonor.
C.: Nu ştiu ce să zic... Care este mesajul dumneavoastră pentru boboci? 🙂
C.: Mesajul meu pentru jucătorii noi: doi cai frumoş'. Sau le-am încurcat...

M.: Am înțeles! 🙂

M.: Pai, dom' Demisionescu, îți mulțumesc pentru timpul acordat și îți urez o seară bună în continuare! Demisie faină și toate ălea bune!
C.: Spor şi sporuri! O seară/noapte bună!



P.S. "Demisionez" și eu și mai dau o fugă pân' la Londra.