Join the new world

Ocna Sibiului , situată la 12 km de Sibiu, prezintă o importanță balneară deosebită , prin lacurile sărate.
Geneza lor este legată de masivul local de sare, exploatat, încă din vremea romanilor. Prăbușirea vechilor galerii ca și gurile de ocnă sistem “ clopot”, umplute cu apă reprezintă ochiurile celor 15 lacuri actuale, unele extinse și deosebit de adânci., altele pe cale de completă colmatare.
Suprafața lacurilor folosite pentru baie depășește câteva mii de metri pătrați.
În unele lacuri s-au depus cantițăți apreciabile de marnă și argilă, care, amestecându-se cu resturi organice, au generat însemnate rezerve de nămol, cu caracter de șlic mineralizat, folosit în aplicații balneoterapeutice calde. Concentrația în săruri este foarte mare putând fi folosită exclusive în aplicații externe.
Doar cinci sunt folosite în terapeutică, sunt cele mai mari, situate în centru stațiunii: Horia, Cloșca și Crișan, Brâncoveanu și Ocnița.
Primele dintre ele formează o unitate, întrucât comunică între ele.
Lacurile mici sunt așezate geografic la adăpost de curenții de aer, vara aici nebulozitatea este redusă.
Se produce helioterapia.
Stațiunea este situată într-o mică depresiune formață într-o zonă saliferă prin procesul de dizolvare.
Existența vechilor exploatări de sare au accentuat și mai mult procesul. Relieful de depresiune explică topoclimatul, care prezintă nuanțe foarte apropiate de cele stepice , favorizate, într-o măsură oarecare, și de circulația de tip foenic, specific în depresiunile de la poalele nordice ale Carpaților Meridionali și resimțită până în această regiune.

Date culese din “ Lacurile din România” , Importanță balneară și turistică.
Dr. Tiberiu Morariu , Dr. Eugen Morariu, Dr. Alexandru Savu

Lacuri Naturale
LACURILE DIN ŞTRAND

Lacurile Horea, Cloşca, Crişan s-au format prin inun¬darea a şase saline neatestate documentar. Pe locul lor, în 1770, erau menţionate: Lacul Roşu Interior, Lacul Roşu Exterior, Lacul Verde Interior, Lacul Verde Exte¬rior, Lacul Femeilor, Lacul Liber. Adâncimile maxime sunt: Lacul Horea — 44,50 m, Lacul Cloşca — 34,55 m, Lacul Crişan — 44 m. Salinitatea la suprafaţă este de 69—72 g/l, iar la adân¬cime, unde apa vine în contact cu masivul de sare, atinge 330 g/l. În jurul lacurilor sunt amenajate cabine şi plat¬forme de lemn pentru plajă, duşuri, restaurant cu auto¬servire.
Izvoarele minerale Horea, Cloşca, Crişan, captate în sud-vestul lacului Crişan, în anul 1888, provin din nive¬lul freatic al Dealului Băilor. Apa este clorurosodică, bromurată, cu temperatura de 13°C şi mineralizarea de 14 g/l (Crişan), 6 g/l (Horea), 3 g/l (Cloşca).

LACURILE DIN PARCUL STAŢIEI C.F.R.

Lacul fără Fund (Lemnelor) s-a format pe locul sa¬linei „Francisc Grube", părăsită în 1775 datorită infil¬traţiilor de apă. Suprafaţa oglinzii de apă este de 1.665 m2, iar adâncimea maximă de 32,0 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 96 g/l, iar la 6 m, la contactul cu masivul de sare, ajunge la 318 g/l.
Lacul Inului (Pânzelor) îşi are originea pe locul sali¬nei „Josef", exploatată cu două puţuri şi abandonată în anul 1770, datorită unor infiltraţii puternice de ape prin pereţi. Suprafaţa — 875,0 m2; adâncimea maximă — 46 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 9 g/l; de la adâncimea de 5,5 m atinge 320 g/l.
Lacul Mâţelor. Salina pe locul căreia se află nu este atestată documentar, însă era exploatată în evul mediu târziu, cu sistem clopot, la adâncimea de peste 80 m, prin, două puţuri. Suprafaţa — 1.232,5 m2; adâncimea maximă — 74,70 m (al treilea după Avram Iancu şi Ocniţa). Sali¬nitatea la suprafaţă este de 34 g/l şi creşte, la 8,5 m adân¬cime, până la 323 g/l.
Lacul Vrăjitoarelor este un lac mic, pe cale de înmlăştinire cu apă dulce provenită din precipitaţii, cu adânci¬mea de 0,25 m.

LACURILE DIN EXTERIOR

Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie) s-a format pe locul salinei „Fodina Maior" (“Grosse Grube"), exploatată în sistem clopot, prin două puţuri, până la adâncimea de 160 m. Adâncimea maximă este de 128 m (cel mai adânc lac antroposalin din România şi printre cele mai adânci din Europa); salinitatea la suprafaţă — 180—200 g/1; suprafaţa lacustră — 2649 m2.
Lacul Ocniţa s-a format pe seama salinei “Fodina Minor" (“Kleine Grube"), exploatată în sistem clopot până la adâncimea de 136 m, prin două puţuri, şi aban¬donată în anul 1817, datorită infiltraţiei apelor. Suprafaţa — 7494,8 m2; adâncime maximă — 83 m (al doilea după Avram Iancu). Salinitatea apei la suprafaţă este de 170— 260 g/l. Pe malurile sudic şi vestic sunt amena¬jate plaje de nisip, vestiare, duşuri, bazin betonat pentru copii şi instalaţii de joacă pentru copii.
Lacul Rândunica (Sf, Ioan). La originea acestui lac stă abandonarea salinei „Nepomuceni Johann Grube". Salina a fost exploatată între anii 1722—1877, în sistem clopot, cu două puţuri până la adâncimea de 80 m. Suprafaţa este de 2149 m², adîncimea de 46,54 m, iar mineralizarea apei la suprafaţă de 8—9 g/l.
Lacul Brâncoveanu este situat pe locul unei saline ce se afla în exploatare până în anul 1699, când infiltraţiile de apă au determinat părăsirea ei, la adâncimea de 140 m. În anul 1966, nivelul apei lacului a avut o scădere bruscă cu 11 m, ca urmare a scurgerii apei, printr-o fisură produsă în peretele de sare, în lacul sub¬teran alăturat din mina “Ignaţiu". Supra¬faţa este de 567,5 m2, iar adâncimea maximă de 13,6 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 310 g/l, fiind cel mai sărat lac din Ocna Sibiului şi printre cele mai sărate din ţară.
Lacul Austel s-a format pe locul unei vechi saline ne¬atestate documentar. În anul 1922, nivelul apelor sale era mult mai ridicat decât în prezent şi a fost coborât prin drenare artificială, deoarece s-a crezut că apele sale inundă salina “Ignaţiu", ce se afla în exploatare. Supra¬faţa este de 254 m2 şi adâncimea maximă de 2,50 m.
Lacul Gura Minei s-a format prin prăbuşirea unui puţ din nordul salinei “Ignaţiu", deschisă în anul 1780.
Salina a fost părăsită în anul 1931 şi formează azi un imens lac subteran cu o suprafaţă de peste 12.000 m2, ce apare la zi în Lacul Gura Minei, cu suprafaţa de 969,33 m2. Adâncimea maximă este de 27 m.
Lacul Mihai Viteazul se află alăturat, cu originea în trei lacuri mici carstosaline. Suprafaţa sa este de 504,80 m².
Lacul Balta cu Nămol s-a format într-o excavaţie în acoperământul sării.
Lacul Verde (Poporului). Originea lacului este prăbu¬şirea a două saline apropiate, neatestate documentar, ce se exploatau concomitent şi care au fost abandonate din cauza infiltraţiilor de apă. Suprafaţa este de 3.001,3 m2, iar adâncimea maximă de 3,25 m. Salinitatea la suprafaţă este de 8—9 g/l.

Preluat de pe “despre Ocna Sibiului – Lacuri naturale”

Salina Târgu Ocna - Bacău , eroare de pilotaj pe net 😃


Enjoy the eRepublik