Peisajul meu preferat de toamna
KiLLerBz
Este un parc la vreo 5 minute de unde stau. Știu, sunt norocos.
Pozele sunt luate de acolo. Cu orice prilej mi se ivește ies la o plimbare și nu ezit să admir frumusețea ce mă înconjoară.
E spațios, copaci, frunze căzute pe ici și colo, și nu în ultimul rînd e liniște. Natura mereu mi-a oferit un sens de calm, un refugiu.
Merg pe trotuar și la doi pași distanță zăresc două veverițe care fug în cerc. Îmi simt prezența și se ascund într-un tufiș. Zîmbesc.
Simt intentensitatea vîntului care mă împinge din spate într-un fel de-al sau de parca imi zice- "hai, hai, mergi mai departe." Cerul e putin innourat.
Determinat înaintez iar foșnetul frunzelor uscate pe jos răscoala liniștea ce a fost nu demult. Imi place toamna și mai mult de tot îmi place această singurătate în care mă aflu.
Mai în depărtare zăresc un cuplu și văd cum tatăl fuge după băiat, îl prinde în brațe iar băiatul chicotește. Nu m-au observat, dar în acel moment eu sunt un simplu spectator a tot ce mă înconjoară. Mă alina acest gînd.
Mă așez pe o bancheta și ascult simfonia naturii.
E o zi reușită.
Comments
Ești un norocos!
Evident 😃
Votat + abonament
Apreciez)
Frumos articolul, bafta la concurs.
Multumesc
Minunat chiar. Pai si cand urmasii lui Creanga se-apuca sa scrie cum mai poti concura cu ei ?
Sa se exprime, e numai binevenit.
[removed]
'Demiurgule...
o7
Frumos!
Multumesc 🙂
Frumos! Chiar ai talent. Deși au fost câteva rânduri, m-au făcut să îmi doresc să citesc mai mult.
Wow. Nu ma asteptam la asa o reactie, iti multumesc. Ma bucur ca ti-a placut!
mmm ce frumos...
Eu am mers cu poezia mai departe si parca mi te-am iamaginat cu o motocositoare avand grija de cele cca 10ha de gazon... Grinch, ha?
poate, poate 🙂